Amintiri, amintiri, ele îmi dau un elan de viață, o satisfacție, sunt reconfortante, parcă îmi descarcă sufletul de povară anilor care au trecut, simt că trăiesc totul de la început. De cele mai multe ori ele îmi năpădesc întreaga ființă ca un torent de ploaie, adunând totul în calea lor, revărsându-se în gândurile mele. Fără amintiri cred că aș duce o viață cețoasă, umbroasă, care mi-ar creea veșnic o stare de om po-somorât, închis în sufletul meu, și aș trăi într-o sin- gurătate sălbatică, ocolind semenii din jurul meu. Eu cred că un om care are multe amintiri în viața călcă în viitor cu pași mai siguri, amintirile fiindu-i și o bună călăuză spre a selecta binele și răul. "Vremuri de neuitat reflectă viziunea specifică a autorului în această perioadă, precum și realitățile social-umane caracteristice societății românești din vremea respectivă, în aspectele lor particulare. Aici se combină realismul cu lirismul, adică adevărul despre lumea capitalismului pe cale de dispariție cu poezia sufletului, cititorul fiind emoționat de noblețea și valoarea sentimentelor care animă personajele. Acestea par a fi prinse câteodată în destine asemănătoare, dar care se desfășoară în alt mod, în funcție de constituția lor sufletească sau de mediul social din care provin. Paginile cărții ne aduc în fața ochilor o mică frescă socială a unei epoci în transformare și care se impune prin viziunea optimistă a autorului asupra vieții și prin încrederea lui absolută în oameni." - Lelia Pusch
