Winston. Pe urmele spargatorilor casei de bani

 Alertă de gradul zero la școala Kirei: cineva a furat seiful în care se aflau lucrările scrise la proba de matematică de la bacalaureat! Printre cei care au de suferit se numără și Nico, fratele lui Tom, care ar putea fi obligat să dea din nou examenul. Un lucru e sigur: e vremea că formidabilul motan Winston Churchill să intre în acțiune! Bazându-se pe inteligența lui extraordinară, pe un nas care nu dă greș niciodată și pe ajutorul prietenilor lui bipezi și patrupezi, Winston pornește să rezolve misterul.      Fragment din cartea "Winston. Pe urmele spărgătorilor casei de bani" de Frauke Scheunemann:       „— Operațiunea Sherlock? Urăsc momentele în care Odette se zgâiește la mine neîncrezătoare. Mă simt că ultimul tontălău, ca și cum mi-ar lipsi o doagă.     — Ăăă, da, bâigui eu. Așa i-a zis Tom. Operațiunea Sherlock. Nici eu nu știu de ce, dar așa a spus. Planul nu sună rău, nu? Ar fi o aventură pe cinste pentru noi, cei patru cu mușchi tari.     Odette clătină din cap, iar eu îmi și închipui că râde în sinea ei.     — Vrei să spui că nu știi cine e Sherlock, zice ea dintr-odată.     Nu suna deloc a întrebare, ci a concluzie. Și, din nu știu ce motiv, pare să se amuze pe seama mea.     — Nu, recunosc eu. Dar, dacă vrei, aflu eu și-ți spun.     De data asta chiar se pune pe râs.     — Bine, Winston, dar asta o știe oricine! Sherlock, mai bine cunoscut sub numele de Sherlock Holmes, este cel mai vestit detectiv din lume.     Hm. Credeam că eu sunt cel mai vestit detectiv din lume. Sau mă rog, pe-acolo. Hai, poate nu chiar cel mai vestit. Deși aș merita să fiu. Cândva însă, cu siguranță c-o s-ajung cel mai faimos - jur pe înotătoarele de sardină în ulei!     — Aha. Și ce face Sherlock asta de-i așa grozav?     — E un adevărat gentleman și are o minte brici.     N-am niciun chef să i-o spun chiar acum, dar atunci care-i deosebirea dintre Sherlock și mine? Doar dacă-i vorba de vreun om. Odette parcă mi-a citit gândurile.     — Winston, chiar dacă ai pus și tu cândva umărul, cât de cât, la prinderea individului care o răpise pe Emilia, Sherlock Holmes este, fără îndoială, un detectiv mult mai bun. E un maestru al observațiilor fine și al concluziilor tăioase și, într-o anumită măsură, chiar inventatorul modului modern de conducere a unei anchete și al metodelor de lucru criminalistice.     Miorlău! Hai că acum chiar mă simt călcat pe coadă. Cum adică am pus și eu cândva umărul, cât de cât? Eu am pus serios umărul! În afară de asta, și eu sunt un maestru al observațiilor fine și al crimi... ăăă... nali... ăăă, mi-e tot una. Un maestru, oricum.     — Nu mai spune? Dacă e așa de vestit, cum se face că n-am auzit de el până acum? i-o întorc eu pe un ton ceva mai aprins decât aș fi vrut.”