A venit spre el cu un surâs divin, pe care nu-I mai văzuse până atunci. S-au îmbrățișat cuprinzându-se unul pe altul, precum Iianele care înlănțuie două brațe ale aceluiași copac, îndreptându-se spre dormitorul care fusese pregătit pentru începutul filmărilor. S-au strâns în brațe până la sufocare, unindu-și părțile vitale (!), încât nu se mai simțeau ca două entități diferite. Ritmul bătăilor inimilor rezona cu universul ciclic al străbunilor din care țâșnise și crescuse până la Cetatea Soarelui coloana pulsatorie, fără de sfârșit, a bunicului neamului românesc. Căldura astrului ceresc îl topise, căzând pentru un timp în neființă. Încet, încet, extazul erotic era înlocuit de cel poetic, șoptindu-i la ureche, printre sărutări, o poezie care-i răsărise în gând chiar atunci. - Nicolae Vasile
