Zece cuvantari la postul mare Sfantul Nectarie de Eghina

Omul creat după chipul lui Dumnezeu este în așa fel plăsmuit încât, în calitatea lui de ființă inteligentă și de sine stătătoare, să Îl închipuie pe Dumnezeu pe pământ, să facă voia Lui care este scrisă în inimă și să-și facă din această lege voie proprie. Scopul plăsmuirii lui era acela ca făptura să își (re)cunoască Ziditorul. A fost făcută așadar, ca să (re)cunoască pe Făcătorul și Creatorul ei. A fost plăsmuită ca să fie înălțată la Dumnezeu. A fost plăsmuită spre a da slava lui Dumnezeu. A fost plăsmuită pentru ca făptura zidită să laude întru cunoștință pe dumnezeiescul ei creator. Așadar, independența lui, inteligența și libertatea morală i s-au dat ca să împlinească marea rațiune a existenței sale, marea lui misiune, aceea de a uni pământul și cerul, de a nu înclina nici la dreapta, nici la stânga, ci să umble în calea cea dreaptă, făcând numai binele, cel înscris în inima lui, ceea ce și el dorește prin tendința natural sădită în el, fiindcă altminteri, abătându-se de la menirea lui, devine neliber și se aseamănă „dobitoacelor celor fără de minte”. Omul este liber din punct de vedere moral cât timp nu cade din bine și în măsura în care își identifica voința lui cu voința dumnezeiască, dar de îndată ce se abate de la calea dreaptă devine neliber moral, iar libertatea lui este falsă, și starea lui căzută este dovada falsei lui libertăți. (Sfântul Nectarie de Eghină)