Zid după zid
cresc în urmă întunecate păduri de orașe
ca și cum din goană-ngrozită
aș azvârli un pieptene fermecat
…eu nu arunc nimic nimic
decât zilele mele
cu ucigătoare duioșie
le deschid colivia
le spun: zburați unde voiți,
sunteți libere
însă ele numai în urmă se duc
și împietresc în zburare
și cresc amuțind soarele
înnegrite și-nverzite
zid după zid…
Zid dupa zid
