"Nicoleta Pavel a continuat să scrie în ciuda încercărilor grele care i-au pecetluit existența. Poate că scrisul a funcționat în cazul ei, precum în atâtea alte cazuri, ca anti-destin. În raport cu textele scrise în anii '80, cele pe care le am acum în față arată, pe lângă o maturizare firească, o contractare și o concentrare a expresiei ce parcă este mereu nevoită să depășească un impas. Poemele sunt, cel mai adesea, disruptive și pregnante, în amânarea și sub amenințarea unei iminente tăceri." - Mircea Martin "Poemele Nicoletei sunt rafinate, feminine în cel mai bun înțeles al cuvântului, cultivate, ei îi plăcea să se strângă lângă grupurile cele mai elevate de poeți, deși, treptat, viața i-a devenit complet marginală sau, îmi apare acum în minte, complet centrală și atunci a înțeles că poezia este chiar viața ei și viața ei nu este o viață oarecare, cât una care trebuie să fie asumată. Acest lucru mă-ntoarce cu fața la Nicoletă și la poezia pe care, în sfârșit, o putem citi acum, liniștiți, obosiți de noi înșine." - Angela Marcovici
