Zilele si noptile saptamanii

Biografii vor explica, probabil, cândva că ambiția nemăsurată a scriitorului este oltenească, iar puterea de muncă - ardelenească (tatăl său fiind originar din Danceu-Mehedinți, iar mama - din Păușa-Bihor). și că anumite împrejurări i-au accentuat, în timp, trăsăturile de caracter înnăscute. Lipsit de spontaneitate și de umor, tânărul încă traumatizat de tratamentul sever care i-a fost aplicat în liceu (experiența va fi evocată în nuvela Leul albastru) s-a adaptat greu la efervescentul mediu studențesc, a abandonat în anul III Facultatea de Medicină și s-a scufundat în anonimatul muncii de corector la Steaua. Ni-l putem imagina corectând taciturn, cu dinții strânși, șpalturile unor scriitori cu statut de vedetă în epocă și întorcându-se seara acasă cu hotărârea neclintită de a scrie până în zori, pentru ca într-o zi să ajungă și el celebru. Cert este că în acea perioadă D.R. Popescu s-a angajat într-o activitate scriitoricească febrilă. (Alex ștefănescu) „Să spunem că proza lui D.R. Popescu descumpănește prin insolit? N-am spune deloc o noutate. Important este să găsim cum și prin ce descumpănește, care e specificul insolitului său. Proza din F sau Vânătoarea regală (capodoperele scriitorului), ca și aceea din Viață și opera lui Tiron B., aglutinează elementele realului, aglomerează disparitățile frapante și fragmentele dezbinate ireversibil în spații închise și le accelerează neliniștitor mișcarea. Textul e o apă tulbure ca însăși realitatea în care trebuie să faci efort să distingi lucrurile, să scoți la suprafață sensurile. Lipsa transparenței, tendința de a încifra și a ascunde semnificațiile aparține realității înseși. Problemele de conștiință nu sunt simple, principiile morale nu rezolvă totul, unu plus unu fac cu mare dificultate doi, o sumă totuși neomogenă, tristă și problematică. Romanul e o gură de vărsare a realității, ca o deltă; de aici, caracterul său aluvionar: el se formează prin depuneri succesive de straturi din cea mai diversă și îndepărtata proveniență. în peisajul de stuf, mlaștini și ape există puțin pământ nou sigur.” (Ion Simut)