Romanul Zinzin vorbește despre destinul a trei femei în perioada comunistă și în tranziție. Inovația romanului constă în tehnica scrisului "în mai multe straturi" de înțelegere a scriiturii. Romanul poate fi citit ca o poveste, ca un manifest politic împotriva încarcerării omului într-un destin fabricat de politicieni incompetenți și cinici sau ca un eseu filosofic despre lupta individului cu o soartă potrivnică și despre încăpățânarea acestuia de a rămâne liber și demn. Și, nu în ultimul rând, el poate fi citit ca o rețetă de "revigorare" psihică prin exemplul celor trei eroine: acela de a căuta calea spre mântuire chiar și atunci când totul se destramă în jurul lor.
