Un regizor olandez de documentare filmează lucruri socotite de ceilalți banale și neinteresante, într‑un Berlin care poartă, asemenea lui, o tragică urmă a trecutului. Existența lui în mijlocul unui grup pitoresc de prieteni – care amestecă discuțiile despre artă și istorie cu ospețe la fel de spectaculoase – este tulburată de apariția unei femei misterioase. Cineastul încearcă atunci să unească toate acele cadre vagi și să dea sens propriei sale vieți, iar povestea de dragoste se inserează în întinsa meditație asupra istoriei și amintirii care este romanul lui Nooteboom. Cees Nooteboom (n. 1933) a debutat în 1955 cu romanul Philip și ceilalți. Opt ani mai târziu, a publicat Cavalerul e mort, un scurt român borgesian despre un scriitor care se sinucide, lăsându‑i manuscrisul cărții sale neterminate unui alt scriitor, care la rândul lui repetă istoria. Următorul român, Ritualuri, a fost cartea care l‑a consacrat cu adevărat pe Cees Nooteboom, distinsă cu Pegasus Prize, primită cu foarte multe elogii în Olanda și tradusă în mai multe limbi. Următoarea poveste, Paradisul pierdut, Vulpile vin noaptea i‑au adus un renume excepțional lui Cees Nooteboom, care a primit numeroase premii literare și a fost de multe ori menționat că un candidat la Premiul Nobel. Ziua Morților a fost salutată de presă literară ca „o carte de o frumusețe orbitoare“ (De Volkskrant), „un roman în care autorul aduce în discuție toate întrebările pe care ar trebui să și le pună oamenii secolului XX“ (De Telegraaf).
