Zori de amurg. Sonete

      Sub titlul paradoxal „Zori de amurg" George Echim încărtuiește o carte densă, cuprinzătoare de sonete în care respecta cu strășnicie sfântul endecasilab. Lirismul este mereu placat pe realitate, uneori chiar cu un grăunte de umor... Rigoarea, intransigența intelectuală și formală consună cu aceea morală și fac din carte o creație rezistentă și atractivă. Apetitul și talentul muzical cu care este înzestrat poetul se reflectă neștirbite în vers, iar sonetele care se încheie aforistic sau apoteotic (printr-un vers puternic) pot face cinste oricărei antologii. (Mircea Doreanu)      George Echim este un om al cetății, avocat, poet, eseist, filosof, publicist, rapsod popular; autor, coautor, colaborator al mai multor cărți, reviste literare și publicații; membru fondator de asociații cu caracter social și literare; redactor și redactor șef de revistă literară; vicepreședinte al Ligii Scriitorilor Români - Filiala Brașov; vicepreședinte al Asociației de Cultură și Umanitate Viață de Pretudineni Filiala Brașov; premiant al Ligii Scriitorilor Români și al Asociațiunii Transilvane pentru Literatura română și cultura poporului român (ASTRA).            Fragment:             “SONETUL CERULUI        Albastrul cerului mereu mă poartă.     Spre-naltul azuriu, plin de lumină;     Admir frumusețile din grădină,     În bucuria datului de soartă.        Ascult apoi un strigăt... în surdină,     Plecat aiurea, dintr-o gură-spartă,     Dar care nu poate să mă despartă     De toate cele ce aveau să vină...        Pe bolta-apar puzderie de stele,     Având licăritul lor intermitent;     Nu știu care-i a mea din toate cele...     De aceea, la Cer... sunt tot mai atent.       Și iar perplexitatea mă cuprinde;     Nu știu cât Universul se întinde!”