Zvonul

     Madeline King și Grace Pancik sunt cele mai bune prietene, invidiate de locuitorii insulei Nantucket pentru căsniciile lor perfecte, copiii frumoși și întâlnirile în patru de duminica seara, alături de soții lor devotați. Dar, în această vară, ceva s-a schimbat, iar dacă e ceva în Nantucket care să placă mai mult decât cocktailurile pe plajă, la apusul soarelui, aceea este o bârfă bună.     Și umbla vorba că...     … Romancieră de succes, Madeline se află într-un blocaj de creație, cu un termen de predare care se apropie vertiginos, împingând-o să ia o decizie disperată;     ... Grâce, care s-a străduit să-și transforme curtea într-o grădină a paradisului, a colaborat un pic prea îndeaproape cu arhitectul ei peisagist extrem de atrăgător;     ... Soțul lui Grace, Eddie Pancik, dezvoltator imobiliar de succes, s-a angajat într-un proiect colateral destul de neobișnuit.     Pe măsură ce bârfele se înmulțesc și toți se confruntă cu riscul de a pierde viața fericită pe care se străduiseră din greu s-o obțină, Grace și Madeline încearcă din răsputeri să îndrepte lucrurile. Însă adevărul ar putea fi chiar mai rău decât se zvonește.     Fragment din roman:       „Când ajunsese la secția de poliție s-o ia pe Allegra, Eddie era încă pe jumătate adormit. Șeful fusese cel care îl sunase, și, când Eddie îi auzise vocea, se făcuse moale ca o cârpă, gândindu-se: „Bărbie avea dreptate. Fetele au fost prinse cu Kasper Snacks pe Low Beach Road". Eddie n-avea de gând să mintă. Când șeful îi spusese că sunase pentru că Allegra fusese prinsă bând alcool pe câmp, Eddie se simțise aproape ușurat. Apoi își revenise și reacționase potrivit.     - Pentru numele lui Dumnezeu, Ed, glumești!     - Aș fi vrut să fie așa, spusese șeful. Îmi pare rău, Eddie. Fata e la secția de poliție. Trebuie să vii s-o iei.      - Se pare că ar fi trebuit să-mi scot cealaltă filcă la cină.     - Sunt adolescenți, Eddie. Ce poți să le faci?     Părinții lui Ian Coburn erau la secția de poliție - tatăl agitat, țipând la ofițerul de serviciu, mama blondă, tăcută și înțepată. Eddie nu-l știa pe nici unul din ei suficient de bine ca să-l salute. I-ar fi plăcut să le spună ce influența negativă avea fiul lor și ce netrebnic corupt era, dar se concentra asupra Allegrei, pe care trebuia s-o ia acasă.     Odată ajunși în mașină, Eddie îi spusese Allegrai că nu mai are voie să iasă din casă pentru tot restul vieții ei. Apoi îi luase telefonul.     - Ai idee cum e să te sune șeful poliției în mijlocul nopții? Eu și mama ta am crezut că ai murit! Dar nu, ești doar o drogată bețivă care se plimba în public în chiloți cu un tip care nici măcar nu e iubitul ei! Există denumiri pentru astfel de oameni, Allegra, și nu sunt deloc măgulitoare!     Allegra plânsese, apoi zbierase și sughițase de ai fi zis că făcea o criză epileptică.”