Celestin Cheran: De la Povești în șase cuvinte la Memoriile Domnului Roșu

E plină țara de oameni cu idei geniale… la fel cum e plină și de scriitori. Celestin Cheran intră în ambele categorii. Recent am avut ocazia de a vorbi cu el și am profitat de ocazie pentru a-i pune câteva întrebări și pentru booknation.ro.

Bună! Prima mea întrebare este: cine ești tu, Celestin Cheran? Ah… vii din stele sau ceva de genul?

Îmi place să cred că sunt, mai degrabă, un povestitor decât un scriitor. Vin din ideile ratate și greșelile celorlalți.

Dar Domnul Roșu… ăsta cine mai e?

Domnul Roșu e un tip misterios, extravagant, carismatic și foarte puternic. E cel cu care nu ai vrea să te întâlnești și să negociezi. E cel pe care nu-l poți refuza. E, pur și simplu, irezistibil. De asta și dă titlul primei mele cărți.

Și când te gândești că totul a început cu Borges…

Borges e un labirint cu mii de oglinzi în continuă schimbare. Aici vrei să te pierzi. E bine să dai peste Borges când citești, așa afli ce să mai citești în continuare.

Scrii povestiri fantastice scurte – asta chiar te reprezintă…

Scriu povestiri fantastice ca și cum ar fi de fapt reale. Nu e nimic oniric în ele; prea metaforic, sau prea poetic. Încerc să mă imersez cu totul, și să fie cât se poate de detaliat și de veridic ceea ce povestesc. Limbajul și jocul de cuvinte au un rol important în construcția unor povești din carte.

Tu mai scrii și povești în șase cuvinte. Ce-i cu ele?

Acesta e un proiect online care a prins foarte bine. E un exercițiu constant de imaginație. Aici invit scriitorii să-și spună propriile povești.

Presupun că imaginația ta nu are limite… sau mai se-ntâmplă să-ți rămână în pană?

Încerc să fac cât se poate de mult în propriile limite. E util să știi ce poți să faci, și ce nu. Dacă mă apuc să scriu o poveste, cu siguranță o și termin.

Care a fost cea mai mare bucurie pe care ai avut-o în cariera ta de scriitor (de până acum)?

Faptul că am câștigat concursul de debut organizat de Editura Herg Benet.

Scrisul este…

Multă singurătate și multă amăgire.

Crezi că ai putea închide vreodată (în mod definitiv) încăperea în care îți ții născocirile tale?

Doar dacă aș fi în stare să-mi imaginez o viață mai bună decât cea de scriitor. Din păcate, imaginația mea mă forțează să mă tot iluzionez.

O ultimă întrebare: ce mai pui la cale?

O a doua carte de povestiri, poate și mai nebună decât prima.

… Și asta a fost tot – momentan. Îți mulțumesc tare mult pentru interviu și îți urez mult succes pe viitor. Ai dori totuși să le transmiți ceva și cititorilor noștri?

Mulțumesc!

Le doresc ieșiri dese din cotidian.