Descoperă colecția noastră de citate de Octavian Paler și vei înțelege de ce a fost, este și va fi apreciat acest om, care ne-a lăsat după trecerea sa în neființă, o comoară literară de o valoare necontestabilă.
Înainte de a continua, te invităm să descoperi și cărțile scrise de Octavian Paler
1. Oamenii nu obosesc să fie banali. Şi uneori sunt fericiţi tocmai din aceasta cauză.
2. Există întrebări pe care ni le punem nu pentru a da un răspuns, ci pentru a auzi întrebarea.
3. În iubire ești independent de timp ca și-n copilărie.
4. Rămas singur, doream să fiu cu alții. Fiind cu alții și nereușind să mă integrez în atmosferă, preferăm să rămân singur.
5. Omul are iluzia că vorbește cu lumea întreagă la calculator. El e de fapt singur.
6. Nu disprețui niciodată lucrurile mici. O lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată; să lumineze în întuneric.
7. Când iubirea, acel puf de păpădie, ce vine mereu și pleacă cu primul fir de vaant, va trece și pe la poarta ta, atunci vei ști că m-ai întâlnit.
8. Pentru mine, Lisa nu e o localitate. E un amestec de lume reală şi mitologie, care nu poate fi asemănat cu nimic.
9. În iubire se simte mai mult decât e nevoie, se suferă mai mult decât se cugetă, se visează mai mult decât se trăiește.
10. Viaţa unui om este o gură de aer.
11. Destinul lucrează prin amănunte.
12. Bătrân, Hals dă impresia că şi-a pierdut verva. Dar au fost descoperite la el douăzeci şi şapte de nuanţe de negru.
13. Arta, s-a zis, este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este și cel mai scurt drum de la om la el însuși.
14. Dacă poți să iei pe cineva de mână, să-l îmbrățișezi sau doar să-l bați pe umăr… Bucură-te, niciodată nu te vei simți singur.
15. Orice paradis” nu poate fi decât o mare simplitate.
16. Am învăţat că poţi continuă încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.
17. A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi.
18. Nu știu dacă pot pretinde că am știut ce vreau de la viață. Nu mi-au lipsit țintele false și entuziasemele naive.
19. Dragostea nu este doar un zâmbet, nu este doar o floare, dragostea este un suflet rănit și apoi vindecat de altul.
20. Doar din amintiri mai pot crede că vara e anotimpul destinului meu.
21. Niciodată n-ai avut suficientă imaginație pentru a-ți inchpui lumea fără tine. Chiar dacă n-ai mers cu vanitatea până la paranoia de a crede că lumea se învârte în jurul tău, că e nerăbdătoare să audă ce spui, ți-a lipsit inteligența, sau puterea de a accepta că nu însemin mai mult decât fotografiile îngălbenite pe care cineva, după tine, le va arunca la gunoi.
22. Mă întorc tot mai des la ideea că destinul este dictat de detalii.
23. Atinge steaua de neatins și nu-i uita pe cei ce au crezut în ține!
24. Tinerețea nu mai e decât o zdreanță aurie, pe care o târăsc amintirile.
25. N-am nțeles că tot ce nu am iubit la timp, am pierdut.
26. Iubirea nu e doar un zâmbet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet rănit și apoi vindecat de altul.
27. Să avem mai puţin umor, amintindu-ne că filosofia noastră naţională, întemeiată pe ideea că bietul om e supt vremii, a fost formulată de un om căruia i s-a tăiat capul.
28. Vai de cel care după ce deschide uşa camerei seara nu are cui spune: Bună seara.
29. Nu uita: lângă cel mai înalt punct al fericirii se află cea mai adâncă prăpastie a durerii.
30. Singurătatea, află de la mine, n-o umple lumea, ci o singură fiinţă. Una care te poate ridica sau nimici.
31. Numai că la o carte e mai uşor să-ţi dai iluzia că poţi să rămâi la aceeaşi pagină. Chiar dacă şi asta e o iluzie. O minciună. Pentru că, dacă rămâi la aceeaşi pagină, de fapt citeşti mereu o pagină nouă pe măsură ce îmbătrâneşti.
32. Noi astăzi suntem o ţară de oameni singuri. Atât de singuri, încât până şi nefericiţii nu sunt solidari între ei.
33. Dar nici azi nu pricep cum poate fi cineva mizantrop sub un soare arzător, pe o plajă. Probabil adevărată nefericire nu e să nu fii iubit, ci să nu poți iubi.
34. Nu mi-am sărbătorit niciodată ziua de naștere. Ce pot să spun la 80 de ani? Iubesc încă viața. Singura mea satisfacție reală sunt dezamăgirile mele, asta înseamnă că am avut iluzii foarte mari.
35. Bărbații nu pricep decât foarte rar că femeia este o ființă curioasă. Nu-i place să fie sclavă decât dacă își leagă singură lanțurile. Dacă altcineva vrea s-o lege cu de-a sila, se revoltă, suferă sau se ofilește. Nu se poate simți fericită în robie decât dacă a vrut.
36. Un om care trăieşte în spiritul valorilor ce sprijină viaţa nu va încerca să dovedească nimic; nici sfinţenia, nici bunătatea, nici puterea să. De aceea oamenii de acest calibru trâiesc mai degrabă în izolare, dar atunci când cerem exprimarea iubirii, s-ar putea să-i întâlnim, iar întâlnirea cu ei ne poate schimbă viaţa.
37. Defectele mele sunt principala mea calitate.
38. În primul rând, sunt conştient că trăiesc într-o ţară de misogini. Şi dacă mă veţi contrazice, vă voi ruga să-mi daţi un exemplu, măcar unul, de mare poveste de dragoste la români.
39. Lașitate înseamnă nu numai să eviți sau să fugi, tot lașitate e și dacă nu-ți pasă.
40. Oamenii îți iartă multe, dar nu-ți iartă când le arăți cu degetul lașitatea.
41. Grecii ne-au sugerat că marea filosofie are în miezul ei un pahar de cucută.
42. Uneori așteptarea ne maturizează, alteori ne omoară. V-ați gândit vreodată ca o așteptare nu seamănă cu alte așteptări? Așteptările diferă între ele ca oamenii.
43. Trebuie să ari când e timpul să ari, nu când ai chef.
44. Tentaţia noastră de a bagateliza orice prin băşcălie, prin zeflemea, nu e singura care ni-l face străin pe Don Quijote, împiedicându-ne să ajungem la ce este dincolo de partea amuzantă a aventurilor lui.
45. Cu toate mizeriile şi nedreptăţile ei, lumea e singurul loc unde putem spera să ni se facă dreptate.
46. Am avut timp să fiu egoist și superficial, am avut timp să fac din regrete o boală incurabilă. Am avut timp să descopăr că lumea în care mă aflu nu e lumea în care mi-aș fi dorit să trăiesc, fără să fiu sigur că există vreuna cu care aș fi fost compatibil.
47. Mă tem de moarte, pentru că nu cred în viaţa de apoi.
48. Iubești pe cineva atunci când ai ajuns să vrei să-i dai ceea ce ai mai bun și hotărăști să i te dai pe ține însuți…
49. Nu iubești o femeie pentru că este frumoasă, ci este frumoasă pentru că o iubești tu!
50. Nu există, poate, ceva mai trist decât un om care vrea să fie vesel cu orice preț.
51. Adevărul care îi face pe oameni liberi este în cea mai mare parte adevărul pe care oamenii n-ar vrea să-l audă.
52. Adevărul e că m-am străduit mereu să nu recunosc ceva: sunt un om trist. Am preferat să confund dragostea de viață ( reală, dar egoistă ) cu natura mea intimă.
53. Dragostea e la fel ca o boală pe care dacă nu o tratezi se agravează… și că orice floare pe care dacă nu o uzi se ofilește.
54. O viață fără dragoste este asemenea unui an fără primăvară.
55. Sunt mai mult păgân decât creştin.
56. Cerul devenise pentru mine ceea ce este pentru orice bucureştean. Ceva lipsit de orice fior metafizic, un albastru decolorat banal, murdărit de fumul fabricilor, de unde când se înnorează, cad ploile care umplu oraşul de bălţi.
57. S-ar zice că Petraşcu a fost obsedat toată viaţa de o idee scumpă romanticilor: timpul apus vorbeşte neîntrebat.
58. Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit.
59. Un nebun nu se mai teme de nebunie.
60. Am început să-mi dau seama că, din actor pe scena vieţii, deveneam un figurant.
61. Adevărul nu e niciodată pur și aproape niciodată simplu.
62. Imaginația este ca sexualitatea. Ne reprezintă, fără să fim stăpâni pe ea.
63. Am învățat că indiferent cât de bun îți este un prieten, oricum te va răni din când în când…Iar tu trebuie să-l ierți pentru asta.
64. Nu pot să închid ușa și să nu mai știu ce se petrece în stradă, dincolo de ea.
65. Nu jucăm doar pentru alții comedia de a vrea să părem mai buni decât în realitate. O jucăm și pentru noi.
66. Se pare că încă după vremea lui Caragiale cuvântul reacționar era compromis.
67. Am observat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.
68. Despărțirile au ceva din melancolia asfințitului, o blândă strălucire care ascunde în ea avertismentul întunericului…
69. Orice singurătate are momentele ei de orgoliu.
70. Mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumusețe sfârșitul, dar poate că așa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice.
71. Pământul e singurul loc în care se poate crea Paradisul.
72. Nu ştiu dacă pictorii frumoşi, cum a fost, se pare, Dante Gabriel Rossetti, s-au gândit vreodată la Narcis, făcându-şi autoportretul. Ceea ce ştiu e că întreg procesul intentat lui Narcis are la bază o lacună de lectură.
73. Dragostea seamănă atât de bine cu lipsa ei încât uneori se confundă.
74. Memoria îşi aminteşte chiar şi de uitare.
75. Oricât de frumoasă ar fi o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere.
76. Iremediabilă este numai greșeala de a te lăsa strivit
77. Cine iubește și este iubit nu va mai fi niciodată același om ca înainte.
78. Fericirea nu înseamnă să ai ceea ce dorești, ci să dorești ceea ce ai.
79. Toate sunt întradevăr trecătoare.
80. Să nu crezi că poți stabili cursul iubirii, căci ea, dacă te consideră vrednic, îți va îndrepta ea cursul.
81. Uneori trebuie să pui persoana pe primul loc, nu faptele sale…
82. Dacă nu pot să fac istoria, o îndur…
83. Nu există experiența căreia să nu-i poți supraviețui dacă ai curajul să înfrunți viața.
84. Nu rupe firul unei prietenii, căci chiar dacă îl legi din nou, nodul rămâne.
85. Am învăţat să iubesc, ca să fiu iubit.
86. Nimic durabil nu se poate întemeia pe indiferență.
87. Eu îmi iubesc țara, dar din iubirea mea face parte și disperarea mea de a vedea ce trăim și cum trăim.
88. Iubim de fapt ceea ce ne lipsește.
89. Fiecare are dreptul la dezamăgire.
90. Începem să murim când nu mai avem puterea de a opta.
91. Dorul e focul în care ard speranțele, dorințele, durerile, iar cenușa ce rămâne reprezintă amintirile…
92. Dacă destinul nu depinde de tine, de tine depinde ce faci cu ceea ce îţi dă destinul.
93. Ideea mea despre moarte e una goală, fără nicio promisiune.
94. N-am urmărit aici mai mult decât să mărturisesc ceea ce am aflat cu ajutorul inimii de la viaţă.
95. Nimic nu m-a emoţionat până acum în Mexic ca fluturii proliferaţi pe statui, pe frunţile şi pe piepturile luptătorilor. Ei îmblânzesc măştile care i-au îngrozit pe spanioli.
96. Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur.
97. Pesimismul meu este modul meu de a nu accepta să judec normal o anormalitate.
98. Să nu uiți că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața.
99. Trecutul nu este o arhivă, o magazie, unde scuturând praful, găsești și azi și mâine și poimâine aceleași lucruri, mai uzate, mai șterse, dar în fapt aceleași. Trecutul trăiește, e viu, se schimbă în funcție de ceea ce ni se întâmplă.
100. În faţa lipsei de logică a lucrurilor, nu e eficace decât puterea cu care crezi în ceva.
101. Dragostea e o luptă între două suflete și între două trupuri în care uneori nu e niciun învingător, alteori nu e niciun învins.
102. Lacătele din noi se deschid cu o lacrimă.
103. Unica mediocritate injustificabilă e mediocritatea iluziilor.
104. Timpul e o fiară care are nesfârșită răbdare de a înghiți totul.
105. A dânsa pe vulcani nu e neapărat o dovadă de curaj.
106. Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.
107. Cine se caută pe sine, găseşte lumea, cine caută lumea, se găseşte pe sine.
108. Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşitatea. Ei vor să pară nobili chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic.
109. O iubire pe care esti nevoit sa o pazesti nu reprezinta nimic.
110. De aceea, azi, înţeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenuşie şi insesizabilă banalitate.
111. Cred că dragostea ne ridică în proprii noștri ochi. Și cât de mult ai vrea să fii așa cum te vede celălalt! Ai dori, și chiar încerci, să micșorezi distanța dintre ceea ce știi că ești în realitate și ceea ce intuiești că vede în tine cel pe care-l iubești.
112. Cei pregătiţi să înţeleagă un lucru n-au nevoie, oricum, ca acel lucru să le fie strigat în urechi.
113. Curajul este, aş zice, o frică în care s-a pus ordine; ceea ce te ajută să te agăţi de partea de frică unde pierderile sunt mai mici.
114. Dragostea e speranță și fără speranța lumea nu ar există…
115. Nu ştiu pentru cine scriu, dar ştiu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o o dată: în ochii copilului care am fost.
116. A muri înseamnă a te muta într-o stea.
117. Nu toată lumea e capabilă să stea în mlaştină până la gât şi să surâdă. Unii nu se pot abţine să nu dea din mâini, încercând să iasă, chiar dacă astfel se scufundă cu totul.
118. Pe vremea când căutam „secretul secretelor” îmi alesesem că deviza o vorbă a unuia din cei șapte înțelepți ai Greciei antice, Bias din Priene: „Port totul pentru mine”.
119. Singurătatea e o târfă care nu te învinuiește că ești egoist.
120. M-am întrebat dacă nu cumva e nevoie să suferim ca să discutăm serios despre fericire. Dacă nu cumva drumul spre Paradis trece obligatoriu prin Infern. Numai cel ce a cunoscut deznădejdea poate înțelege violența luminii din pictura lui Van Gogh.
121. Nu s-a zis că adevărul unui om este ceea ce el ascunde?
122. Când aveam posibilitatea să-mi îndeplinesc visul, mi-am dat seama că și pasiunile îmbătrânesc.
123. Eu am reuşit să am, azi, numai îndoieli şi să nu mai ridic ochii spre cer decât ca să ştiu când trebuie să iau umbrela.
124. Mă tem de ceea ce sfârşeşte totdeauna prin a ne lăsa singuri.
125. În fața amintirilor suntem egali cu zeii. Nici ei nu le mai pot schimba. Ceea ce s-a întâmplat nu mai stă în puterea lor și nici a destinului.
126. Așteptarea ne dă iluzia că facem ceva așteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puțin câte puțin.
127. Pentru Pitagora sufletul avea forma pătrată. La vechii chinezi pătratul neînchis era simbolul infinitului. Mondrian şi-a petrecut douăzeci de ani din viaţă desenând pătrate.
128. Nu există sentiment tragic la români. Cred că dragostea la noi parcurge doar distanţa dintre romanţă şi pat. Avem o psihologie de popor superficial, de popor care poate frige mititei pe orice Golgotă.
129. Politica nu are principii. Are numai interese.
130. A te simți singur nu e doar dovada unui gol, ci și o dovadă că încă n-ai pierdut legătura cu lumea. Remarci absența celorlalți. Uneori, numai prin singurătate suntem solidari.
131. Pe măsură ce creștem descoperim că până și persoana care nu trebuia să te dezamăgească vreodată, probabil o va face.
132. Am avut un vis straniu. Mă aflam dinantea unei oglinzi care se pietrifica sub ochii mei. Uimit, am văzut-o transformându-se în zid. Ulterior, n-am mai simtit nevoia să caut alt răspuns în privinţa destinului. Nu poţi fugi de tine însuţi nici măcar când o vrei cu tot dinadinsul. Sau mai ales atunci.
133. A doua pasiune a fost şahul. Jucam în fum de ţigară ore întregi fără să mă pot desprinde de pe scaun. Parcă mă ţintuia cineva acolo… Întreg universul încăpea acolo.
134. Scepticismul este o infirmitate, nu o sursă de vanităţi.
135. Măsurarea vieţii omului nu este în funcţie de timp, ci de buna ei folosire, doar o viaţă trăită pentru alţii este o viaţă care merită trăită.
136. A aștepta înseamnă a supravieţui cât mai mult, a aluneca spre moarte încet.
137. Viperele nu dorm în istorie sub pietre.
138. Trecutul trăiește, e viu, ia parte la prezent, îl influențează și se schimbă în funcție de ceea ce ni se întâmplă.
139. Viitorul există deja, într-o măsură, în noi, sub forma amintirii.
140. Marea e, probabil, singurul loc unde se poate înțelege bine, cu adevărat, diferența dintre mitologie și istorie.
141. A muri înseamnă de fapt a te muta într-o stea.
142. Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obține niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poți să lupți pentru tandrețe? Sau pentru duioșie? Cel mult poți să le aștepți.
143. Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare preț dat în dar fiecărei ființe umane. Dacă l-ai pierdut, viață ta nu mai are nici un sens…
144. Singurătatea nu e o victorie înaintea celorlalți, ci e de fapt un naufragiu personal.
145. Nu-i ușor să-ți păstrezi melancoliile în limite rezonabile când ești bătrân, ești singur în casă tocmai de Crăciun și ai o fire blestemată ca a mea.
146. Bătrânețea începe ca toamna. Cu melancolii, cu umbre care se lungesc, cu reverii și doruri vagi.
147. Cine se uită în sertarele mele dă peste o întreagă farmacie. Dar dragostea de viață e un sentiment parșiv! În fiecare dimineață, când văd cerul limpezindu-se, redescopăr senzația sacrului, deși v-am mărturisit că nu sunt un om religios.
148. Fără dragoste suntem orfani de toate, fără pasiune suntem ca o moară de vânt spânzurată în vid!
149. Numai o mare nenorocire ne poate arăta cât de mărunte sunt nemulțumirile insuportabile.
150. Nu există pustiu; ci doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
151. Învățați să lăsăți pe chipul vostru să înflorească un zâmbet. Este darul pe care-l oferiți aproapelui, este darul pe care-l oferiți întregului Univers!
152. Ca lumea să fie impresionată de moartea ta, trebuie să laşi în urmă un cadavru frumos. Dacă ai ratat prilejul să te sinucizi în tinereţe, mai târziu se va zice doar: A trăit destul!. Ceea ce s-ar spune în cazul meu.
153. Tocmai a căzut prima zăpadă. A nins indolent şi frumos, ca într-un basm nordic. Acum, crengile îngheţate ale oţetarilor au bandaje albe, iar în curte zăpada (singurul lucru curat din 2005, îmi vine să spun) n-a apucat, încă, să se transforme în mâzgă purulentă.
154. Astăzi ştim că nu putem să facem nimic împotriva morţii, dar că trebuie să facem totul în favoarea speranţei.
155. Poate că acesta e singurul destin: ceea ce ținem minte.
156. Există înfrângeri care nu coboară ci înalta.
157. În acele nopţi stranii am înţeles că mitologia e un fel de copilărie a istoriei.
158. Iubirea trebuie învățată, încercată și experimentată… prima atingere nu reprezintă niciodată expresia ei desăvârșită…
159. Orice lucru se poate transforma în contrariul său, așa încât dăm din râs în plâns și invers, din iubire în ură, din putere în slăbiciune, din puritate în păcat. Sentimentele opuse (ne spun fizicienii) generează această undă. Depășind un anumit prag al trăirii, ceea ce noi credem a fi bine sau rău se confundă până la asemănare. Ne putem mișca creativ numai între extreme, nu și dincolo de ele. Marile fericiri se strivesc sub pașii unor întâmplări care ne transportă uneori într-un mare Iad.
160. Dorul este focul care arde speranțele, dorințele, durerile…iar cenușa care rămâne reprezintă amintirile…
161. Mitologia este pentru mine un refugiu, un fel de fugă în istorie. Faptul că omul a ieșit din timpul mitologic și a intrat în timpul istoriei nu este în avantajul său. Eu sunt un reacționar.
162. Poate că viața a avut un sens câtă vreme n-am ținut să-i dau unul.
163. Cei cu adevărat curajoși vorbesc puțin despre curaj.
164. Cred că aş putea să înşir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în funcţie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de înălţime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Aş putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închişi murele oloage de murele crescute în tufe, foşnetul unui fag de foşnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi de viaţă.
165. Poate, cei care au spus cel mai mult sunt cei care au suferit cel mai mult.
166. Amintește-ți că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.
167. Curioasă ideea lui Origene că fiecare suflet are trupul pe care îl merită. Cunosc prea multe cazuri în care lucrurile au stat pe dos.
168. Adevărată „măsură” a vieții unui om nu se poate obține decât prin „lipsă de măsură”, dorind „fără măsură”, îndrăznind „fără măsură”, iubind „fără măsură”.
169. Dreptatea aparține acelora care cred în ceva, nu scepticilor…
170. Când eram tânăr, fugeam prin viaţă fără să mă gândesc că o iubire poate fi tragică, la un moment dat, din pricină că-i vezi capătul.
171. Trăim cu frenezie o flecăreală continuă, mulţumiţi că avem ce bârfi, fără să ne pese că ţara în care locuim ar putea fi părăsită de istorie.
172. Descopeream în mitologie un tărâm fermecător, plin de surprize încântătoare.
173. Am avut norocul să aflu că dragostea este unicul adevăr important și absolut, într-o viață care nu ne dă decât daruri relative. Și n-am fost ipocrit. Am iubit și eu.
174. Una din prejudecățile lumii noastre este de a pune eticheta, de a clasifica totul; oamenilor li se pare că au și înțeles ceea ce au clasat.
175. Din ce în ce mai puţin soare şi din ce în ce mai multă amintire a soarelui…
176. Eu nu consider modestia o virtute. O invocă, în genere, indivizii cu însușiri mediocre pentru a lăsa impresia că mediocritatea lor ține loc de modestie, nu de lipsa lor de calități.
177. Ca să fii profet, trebuie să-i aparţii lui Dumnezeu. Fiecare profet are un Dumnezeu pe care-l serveşte. Nu se poate să fii aşa, profet pe contul tău.
178. O pasiune n-are nevoie de motivări. Ea nu cere neapărat să fie înțeleasă și explicabilă. Dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârșind abia când simte din nou nevoia de lămuriri.
179. Mai mult decât de Dumnezeu, mă tem de absența lui Dumnezeu.
180. Numai că inteligenţa mea a avut întotdeauna un defect faţă de a altora, e o inteligenţă tristă. Asta e tot.
181. Mai târziu devenea prea târziu.
182. Îmi iubesc ţara atunci când nu mă uit la televizor şi când nu merg pe stradă.
183. Există, poate, o clipă în viața fiecăruia când vede limpede că nu negația este rostul lui.
184. Cine are capacitatea de a se îndrăgosti, poate avea mereu încredere în iubire și în valoarea omului de care s-a îndrăgostit.
185. Nimic nu mai impiedică acum teoria grecilor că toate popoarele aflate dincolo de civilizaţia lor erau alcătuite din barbari. Adică din persoane care nu meritau decât dispreţ.
186. În fond, cultura este sau ar trebui să fie o anumită formă de a iubi lumea și de a spera.
187. Pustiul nu-l poate înţelege decât cine l-a trăit.
188. Sunt un singuratic. Am puţini prieteni. Sunt singur aici, între molii şi cărţi. Certitudinile mele sunt ca hainele roase de molii.
189. S-a întors spre mine: Dintre cei iubiţi de tine, cei mai mulţi sunt în lumea umbrelor. De ce te-ai teme atât?. Aici răspunsul e simplu, i-am spus. Pentru că nici pe cei morţi nu pot să-i iubesc decât trăind.
190. Fericiți cei ce dorm fără să se teamă de vise.
191. Cel căruia îi e indiferent dacă va trăi nu are nevoie de curaj.
192. Cine a văzut speranţa, nu o mai uită. O caută sub toate cerurile şi printre toţi oamenii. Şi visează că într-o zi o va întâlni din nou, nu ştie unde, poate între ai săi.
193. Da, sunt recunoscător că exist și disperat că va veni o vară în care nu voi mai putea să urmăresc cum înnegrește lumina chiparoșii la amiazs, nu e firesc la vârsta mea? Mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumusețe sfârșitul, dar poate că așa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice.
194. Singura mea satisfacţie reală sunt dezamăgirile mele, asta înseamnă că am avut iluzii foarte mari.
195. Ar fi cinstit să recunoaştem că barbarul care a asediat Roma, pe vremuri, şi a învins-o avea unele calităţi pe care, ulterior, între zidurile Romei, le-a pierdut.
196. Ceea ce m-a blocat de câte ori m-am temut că ar putea exista un mâine când viată n-ar mai fi decât o umilință continuă, fără nicio scăpare, a fost gândul că, odată pasul făcut, nu ai cum să-l regreți.
197. Ce las in urma mea: un destin sau o biografie?
198. Să aștepți oricât. Să aștepți orice. Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent.
199. În nouă cazuri din zece, dacă femeile de care m-am despărţit s-ar fi întors înapoi după ce plecaseră, poate le-aş fi căzut în genunchi.
200. Nu dispreţui lucrurile mici. O lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.
201. Să nu crezi că poți stabili cursul iubirii. Dacă te consideră vrednic, îți va îndrepta ea cursul.
202. Nu putem vedea toți cerul ca un astronom, pământul ca un geolog, florile ca un botanist, norii ca un meteorolog, păsările ca un zoolog. Am face din univers un Larousse enorm. Trebuie, probabil, să existe pe lume și diletanți, a căror singură specialitate e melancolia. Și, evident, eu fac parte din ei.
203. Sunt drumuri ce ne caută de mult și-ajung la noi când suntem plecați în căutarea lor pe alte drumuri.
204. Maşina de scris a devenit o prelungire a trupului meu. M-am dezobişnuit să scriu de mână. Nu concep să folosesc calculatorul. Progresul tehnic şi ştiinţific este însoţit de regresii interioare.
205. Va daţi seama ce ar însemna să fie luată ca adevăr ideea lui Nietzsche că Dumnezeu a murit? Duhoarea metafizică răspândită de cadavrul lui Dumnezeu ar face viaţa irespirabilă.
206. Știind că vom muri, să găsim aici un argument pentru a iubi și mai mult viața.
207. Viaţa în Lisa nu era de invidiat pentru cineva care judecă doar prin prisma confortului. Mucosul care nu putea zice răsărit şi călătorit umbla în opinci prin zăpadă.
208. A te bate cu morile de vânt făcând calcule, gândindu-te la riscul că poți să pari ridicol, transformă sublimul în stupiditate.
209. Tot ceea ce pierdem, pierdem pentru totdeauna.
210. Timpul are prostul obicei de a fi ireversibil.
211. Pustiul m-a făcut să înţeleg că nu sunt destul de puternic pentru a nu iubi pe nimeni.
212. Cred că lumea a fost prea mare pentru mine. În schimb, o lume redusă la „doi” mi s-a părut ideală.
213. Unii se nasc bătrâni şi unii devin bătrâni foarte repede. Iar unii, ca mine, nu se maturizează niciodată.
214. Cred că n-am fost fericit decât în clipa în care am putut spune și eu, ca orice om, că am iubit. Nu că scriitor am fost fericit și nici ca gazetar.
215. După părerea mea, disperarea este de fapt, în adâncul ei, o altă formă de speranță.
216. Loviturile vieţii nu sunt numai distructive, ci şi constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput.
217. Defectele mele sunt principala mea calitate. Defectelor mele le datorez puţinul cât l-am făcut eu în această viaţă.
218. Nu există fericire de care să-ți amintești fără tristețe.
219. Cum să explic, oare, de ce cred că nu poţi să iubeşti viaţa şi să rămâi nepedepsit? Sigur, aş putea spune că zeii care ne-au creat au fost sadici. Ne-au dat capacitatea de a iubi, ştiind că, astfel, vom descoperi singuri suferinţa. Dar mă îndoiesc că zeii sunt de vină.
220. Eternitatea nu poate fi smulsă zeilor decât clipă de clipă.
221. Cand spun lume mitologică mă gândesc la ceva simplu. M-aş feri să zic că am avut o copilărie de basm.
222. Gelozia ia naștere odată cu dragostea, dar nu moare odată cu ea.
223. Daca iubeşti un om perfect, n-ai niciun merit că-l iubeşti.
224. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.
225. Nu în puține cazuri, femeia și bărbatul nu știu să se despartă la vreme. Așteaptă să dispară tot ce i-a apropiat și legat, până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărțirea însăși în ceva deosebit, de care să-și aducă aminte cu duioșie mai târziu, târăsc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urât.
226. Împărțind timpul, omul a descoperit că el curge ireparabil. A observat că azi devine ieri și că umbra copacilor se alungește spre asfințit. În clipa aceea a devenit melancolic și a descoperit regretul. Dar era prea târziu.