Cum trimiți un manuscris unei edituri: e-mail, sinopsis și documente

Ai terminat manuscrisul și vrei să îl propui unei edituri? Nu este suficient să atașezi un fișier la un e-mail cu mesajul „Bună ziua, am scris o carte”. O propunere editorială bună îi arată editorului ce fel de carte ai scris, cui i se adresează, de ce s-ar potrivi colecției sale și unde poate găsi documentele necesare evaluării.

În acest ghid afli cum trimiți un manuscris unei edituri, ce înseamnă sinopsisul, ce pui în e-mail, cum pregătești prezentarea de autor și ce verifici înainte de a apăsa „Trimite”. Vei găsi și modele pe care le poți adapta propriului proiect.

Mai întâi, citește cum alegi editura potrivită pentru cartea ta. O propunere foarte bine scrisă nu poate compensa faptul că ai contactat o editură care nu publică genul respectiv sau nu primește în prezent manuscrise.

1. Verifică regulile editurii înainte să pregătești dosarul

Intră pe site-ul oficial al editurii și caută „Vreau să public”, „Propuneri editoriale”, „Întrebări frecvente” ori pagina colecției relevante. Notează tipul de manuscrise acceptate, formatul, lungimea, documentele solicitate, termenul de evaluare și regulile privind trimiterea simultană către alți editori.

Diferențele pot fi importante:

• Polirom, proză românească: potrivit instrucțiunilor oficiale, solicită manuscrisul integral, finalizat, în Word, nu PDF, împreună cu un sinopsis și o prezentare de autor. Nu sunt acceptate manuscrise fără diacritice ori sub 100.000 de semne și nici manuscrise trimise simultan mai multor edituri. Fișierele trebuie atașate e-mailului, nu trimise prin link.
• Nemira: pagina sa pentru autori descrie un fragment de 5.000–10.000 de semne, un sinopsis de maximum 500 de semne și un CV literar. La verificarea din octombrie 2026, editura anunță că nu primește momentan manuscrise noi, iar mesajele trimise în această perioadă nu sunt evaluate. Așadar, instrucțiunile tehnice nu înseamnă automat că înscrierile sunt deschise.

Aceste două proceduri sunt exemple, nu standarde obligatorii pentru toate editurile. Verifică din nou pagina oficială chiar în ziua în care intenționezi să trimiți documentele.

2. Cum pregătești manuscrisul înainte de expediere

Trimite varianta finală pentru evaluare, nu un text la care intenționezi să mai schimbi capitolele în săptămânile următoare. Verifică diacriticele, ortografia, ordinea capitolelor, titlul, numerotarea și eventualele imagini. Nu este nevoie să îl tehnoredactezi ca pe o carte tipărită, dacă editura nu cere asta.

Folosește un nume de fișier ușor de identificat, de exemplu Nume_Prenume_Titlu_manuscris.docx, când identificarea autorului este permisă. Evită „carte_final_final_v7.docx”. Dacă trimiți către un concurs cu jurizare anonimă, regulile pot fi diferite: nu introduce date personale acolo unde regulamentul cere anonimat.

Nu înlocui formatul solicitat: dacă editura cere Word, nu trimite exclusiv PDF; dacă cere un fragment, nu atașa întregul roman fără acord. Nici încărcarea într-un folder cloud nu este o alternativă acceptabilă atunci când editorul solicită fișiere atașate.

3. Sinopsisul: ce este și ce trebuie să conțină

Sinopsisul editorial este rezumatul care îi permite editorului să înțeleagă subiectul și construcția cărții. Nu este același lucru cu textul de pe coperta a IV-a, care încearcă să trezească interesul cumpărătorului fără să dezvăluie întreaga poveste.

Pentru un roman, un sinopsis mai amplu poate prezenta protagonistul, situația inițială, conflictul, evoluția, punctul de cotitură și deznodământul, atunci când redacția solicită un rezumat complet. Nu păstra finalul secret dacă scopul documentului este evaluarea întregii construcții narative. Pentru nonficțiune, prezintă tema, argumentul principal, structura capitolelor, publicul și ce aduce distinct cartea.

Lungimea nu este universală. Unele edituri vor câteva sute de semne, altele una sau două pagini. Dacă organizatorul impune un număr de semne, respectă-l întocmai. Pregătește de la început două variante: una foarte scurtă și una detaliată.

4. Model de sinopsis scurt pentru un roman

Următorul exemplu este fictiv și arată cum poți condensa conflictul principal într-o prezentare scurtă:

Într-un oraș de provincie, restauratoarea Mara descoperă scrisori ascunse într-o casă destinată demolării. Când află că documentele pot schimba povestea propriei familii, trebuie să aleagă între adevărul care îi rănește pe cei apropiați și tăcerea care a protejat o minciună timp de trei generații.

Acest text prezintă personajul, situația, conflictul și miza. Nu este însă un sinopsis complet al romanului: într-o variantă editorială mai lungă vei explica descoperirile, deciziile personajului și finalul.

5. Model de sinopsis detaliat: cum continui exemplul

Pentru același roman imaginar, un rezumat editorial mai amplu poate urmări această structură:

1. Premisa: Mara revine în orașul natal pentru a restaura clădirea unei vechi școli.
2. Declanșarea conflictului: găsește scrisori din care rezultă că o persoană considerată dispărută a trăit sub alt nume.
3. Complicația: cercetarea o aduce în conflict cu unchiul său, care cunoștea adevărul.
4. Alegerea decisivă: Mara decide să facă publice documentele, chiar dacă își pierde sprijinul familiei.
5. Deznodământul: descoperă că dispariția a fost o alegere voluntară; publicarea scrisorilor îi apropie pe unii membri ai familiei și îi îndepărtează pe alții.

Editorul trebuie să înțeleagă cauza și efectul, nu să primească o succesiune de formulări precum „apar întorsături neașteptate” sau „urmează un final surprinzător”. Înlocuiește asemenea expresii cu evenimentele reale ale manuscrisului tău.

6. Model de prezentare pentru o carte de nonficțiune

Dacă propui un ghid, o lucrare de istorie sau o carte practică, arată ce problemă rezolvă, pe ce experiență sau documentare se bazează și cum este structurată. Un exemplu fictiv:

„Arhiva din pod” este un ghid practic pentru familiile care vor să organizeze și să păstreze fotografii și documente vechi. Cartea explică identificarea materialelor, condițiile de păstrare, digitizarea, descrierea documentelor și alcătuirea unei arhive familiale. Este destinată cititorilor fără pregătire de specialitate și cuprinde exemple de fișe, pași de lucru și situații frecvente.

Pe lângă această prezentare, un editor poate solicita un cuprins detaliat, unul sau mai multe capitole demonstrative, surse, bibliografie și informații despre calificarea autorului. Trimite-le în forma cerută.

7. Model de e-mail pentru trimiterea manuscrisului

Mesajul trebuie să fie politicos, scurt și adaptat colecției. Iată un model pe care îl poți copia și modifica:

Subiect: Propunere editorială – „[Titlul manuscrisului]” – [Genul literar]

Bună ziua,

Vă propun spre evaluare manuscrisul „[Titlu]”, un [roman / volum de povestiri / ghid practic] de aproximativ [număr] de cuvinte, destinat cititorilor interesați de [gen, temă sau categorie de public]. Manuscrisul este finalizat.

Consider că proiectul s-ar potrivi colecției [numele colecției], având în vedere [un motiv concret, bazat pe catalogul editurii].

Pe scurt, cartea prezintă [două sau trei propoziții despre subiect și miza principală].

Am atașat, conform instrucțiunilor dumneavoastră, [manuscrisul/fragmentul], sinopsisul și o prezentare de autor. Vă mulțumesc pentru timpul acordat și pentru posibilitatea evaluării.

Cu stimă,
[Numele autorului]
[Adresa de e-mail și, dacă este necesar, telefonul]

Nu inventa premii literare, recomandări, date despre vânzări sau formule precum „romanul care va schimba literatura română”. O prezentare precisă inspiră mai multă încredere decât superlativele.

8. Cum scrii prezentarea de autor?

O biografie pentru dosarul editorial nu trebuie să fie o poveste completă a vieții tale. În aproximativ un paragraf, include numele literar, activitatea relevantă, eventualele texte sau cărți publicate și legătura ta cu tema manuscrisului.

Model: „[Nume] locuiește în [oraș] și lucrează în domeniul [domeniu]. A publicat texte în [revistă sau antologie, dacă este cazul]. «[Titlu]» este primul său roman și explorează [tema].” Dacă nu ai publicat nimic până acum, spune pur și simplu că este un debut. Nu este obligatoriu să ai premii, studii de litere sau un număr mare de urmăritori.

9. Ce atașezi efectiv la e-mail?

Construiește dosarul pornind de la cerințele redacției, nu de la o listă universală. În mod obișnuit poate include:

• Manuscrisul integral sau numai fragmentul solicitat, cu diacritice și în formatul acceptat.
• Sinopsisul de lungimea și forma cerute.
• Prezentarea de autor ori CV-ul literar.
• Cuprinsul și propunerea editorială, mai ales la nonficțiune, dacă sunt cerute.
• O descriere a publicului și a proiectului, atunci când formularul editurii le solicită.

Folosește denumiri inteligibile pentru fișiere: „Titlu_Manuscris.docx”, „Titlu_Sinopsis.docx”, „Nume_Biografie.docx”. Verifică dacă se deschid corect, dacă nu sunt protejate inutil cu parolă și dacă nu ai atașat din greșeală versiuni vechi.

10. Poți trimite manuscrisul mai multor edituri?

Depinde exclusiv de regulile fiecărei edituri și de eventualele acorduri asumate. Pentru proza românească, Polirom spune explicit că nu acceptă manuscrise trimise simultan mai multor edituri. Alte redacții pot avea alte condiții. Nu interpreta absența unei interdicții dintr-un articol de pe internet ca permisiune sigură: citește pagina oficială și, dacă nu este clar, cere o lămurire.

Dacă trimiți aceeași propunere la mai multe edituri care permit acest lucru, nu expedia e-mailuri în masă cu toate adresele în câmpul „Către”. Personalizează fiecare mesaj și păstrează o evidență a trimiterilor.

11. Cât durează răspunsul și când revii?

Nu există un termen comun tuturor editurilor. Polirom precizează pentru proza românească un interval care poate merge de la o lună la câteva luni. Unele edituri nu oferă feedback asupra manuscriselor refuzate, iar altele pot suspenda temporar evaluarea.

Într-un tabel simplu, notează editura, colecția, data trimiterii, fișierele, regula privind exclusivitatea și termenul comunicat. Dacă termenul anunțat s-a încheiat, poți transmite un mesaj scurt de urmărire, cu respectarea instrucțiunilor editurii. Nu retrimite zilnic manuscrisul și nu presupune că lipsa unui răspuns înseamnă acceptare.

12. Greșeli frecvente când contactezi o editură

• Trimiți un gen literar pe care editura nu îl publică.
• Nu verifici dacă primește propuneri în perioada respectivă.
• Atașezi PDF deși este cerut Word sau trimiți întregul roman în locul unui fragment.
• Sinopsisul este doar reclamă pentru carte și ascunde toate informațiile importante.
• Manuscrisul nu are diacritice ori conține erori evidente de formatare.
• Expediezi aceeași propunere simultan acolo unde regulamentul interzice.
• Ceri de la primul mesaj un contract, o garanție de publicare sau un număr de vânzări.
• Nu verifici dacă fișierele sunt atașate sau trimiți versiunea greșită.

Dacă primești o ofertă, nu semna fără să înțelegi drepturile acordate, remunerația, distribuția și eventualele costuri. Pentru comparații financiare, citește și ghidul despre costurile publicării unei cărți.