În „Acasă: poeme despre întoarcere”, Ana-Maria Ciobanu explorează dorul, memoria familiei și sensurile cuvântului „acasă”. În interviul acordat Booknation, autoarea vorbește despre rădăcini, iubire, identitatea vizuală a volumului și felul în care poezia poate deveni un loc al regăsirii.

Fotografie furnizată de Ana-Maria Ciobanu

Pentru mine, scrisul nu a fost niciodată doar o simplă pasiune sau un exercițiu de stil; a fost, dincolo de toate, un mod vital de a mă face auzită și văzută, o necesitate de a transpune în cuvinte tumultul interior. Prima dată, scrisul a venit ca o ancoră atunci când am simțit că o să cad, un colac de salvare într-o mare de incertitudini. A fost refugiul unde am găsit curajul să fiu sinceră cu mine însămi și, mai apoi, puntea prin care am putut comunica acele trăiri lumii întregi. În paginile acestui volum, această nevoie, de a fi și de a fi prezentă, a devenit poem.

În „Acasă: poeme despre întoarcere”, cuvântul „acasă” revine ca loc, amintire și stare interioară. Cum ați construit aceste sensuri în succesiunea poemelor?

AMC: Pentru mine, „acasă” este un concept organic, viu, care evoluează odată cu parcursul liric al cărții. Am construit aceste sensuri în etape: întâi, este ancorat în realitatea fizică a copilăriei, în locul de baştină cu mirosurile și peisajele sale. Acasă, pentru mine, a fost locul unde aveam totul. Îl aveam pe bunicul, pe mama, jucăriile copilăriei mele. Apoi, pe măsură ce vocea lirică se maturizează și experimentează distanța, „acasă” devine o geografie a memoriei, un refugiu interior inaccesibil, dar mereu prezent.

În finalul volumului, „acasă” se transformă dintr-un spațiu geografic într-o stare de spirit, o pace regăsită și o acceptare de sine. Succesiunea poemelor urmărește, așadar, acest arc, de la o căutare exterioară a rădăcinilor la o regăsire interioară a sinelui ca propriu cămin.

Într-un poem din secțiunea „Aici începe liniștea”, vocea lirică se află într-o cameră mică de hotel și se gândește la mama care o așteaptă acasă. Ce experiență a inspirat această imagine?

AMC: Această imagine s-a născut dintr-un moment foarte personal de singurătate și reflecție, petrecut într-un mediu steril și impersonal, precum o cameră de hotel dintr-un oraș străin, Ploiești. Țin minte și acum, eram singură pe fotoliu și priveam orașul, iar în suflet mi-a răsărit acest gând, că viața este atât de scurtă și imprevizibilă, iar eu nu apuc să stau cu mama. Toată ziua pe drumuri, cu munca, viața îmi răpește din timp pentru a mai sta cu ea.

Contrastul dintre spațiul străin, rece și distanța față de casă a amplificat dorul și a făcut ca imaginea mamei să devină un punct fix, un far al dragostei și al siguranței. Ea reprezenta legătura indestructibilă cu un „acasă” care devenise un ideal îndepărtat. Pentru mine, mama este ființa cea mai scumpă din viața mea, ea este sprijinul meu în orice situație. De fiecare dacă când am o problemă, mă gândesc că trebuie să lupt pentru a nu mai fi în ipostaza de a o pierde.

Acest poem este o mărturie a modului în care distanța poate accentua valoarea unor legături primordiale și a importanței prezenței materne ca un refugiu sufletesc.

Figura mamei este asociată cu iubirea necondiționată, inclusiv atunci când fiica este supărată sau dezamăgită. Cum ați găsit limbajul potrivit pentru această relație?

AMC: Am vrut ca limbajul să fie unul al sincerității brute, lipsit de idealizare, dar plin de o tandrețe profundă. Am încercat să surprind o iubire care transcende perfecțiunea și care poate îmbrățișa imperfecțiunile și vulnerabilitățile. Limbajul este direct, uneori aproape confesional, pentru a reflecta intimitatea și profunzimea acestei legături. Am explorat ideea că dragostea maternă nu este doar una de admirație, ci și una de sprijin necondiționat în momentele de slăbiciune și de înțelegere, chiar și atunci când există diferențe de opinie sau dezamăgiri.

Pentru mine, iubirea maternă, care este necondiționată, este fundația pentru armonia sufletească. Mama, pentru mine, a fost acolo, a rămas un stâlp în mijlocul furtunii, care m-a apărat mereu.

În alt poem, declarația de iubire se exprima prin versuri scrise pe foi, nu prin cadouri scumpe ori mesaje pe oglindă. Ce ați dorit să spuneți despre simplitatea gesturilor afective?

AMC: Am dorit să subliniez ideea că cele mai puternice și autentice declarații de iubire sunt adesea cele mai simple și mai puțin pretențioase. Gesturile mărețe pot fi impresionante, dar gesturile mărunte, făcute cu intenție și dăruire, sunt cele care durează și construiesc o legătură profundă. Versurile scrise pe o foaie sunt un act intim, o mărturie a timpului și a efortului dedicat celuilalt, spre deosebire de obiecte care pot fi achiziționate cu ușurință. Această simplitate reflectă o viziune despre iubire ca un act de prezență și atenție, nu de posesiune.

Cum ați ales să așezați una lângă alta poemele despre familie și cele despre iubirea romantică, pentru ca ideea de întoarcere să le lege?

AMC: Am văzut aceste două tipuri de iubire nu ca opuse, ci ca două fațete complementare ale aceleiași monede: nevoia noastră umană de a aparține cuiva și dorința de a găsi un refugiu. Întoarcerea în sânul familiei este o întoarcere la rădăcini, la baza identității noastre. Într-o relație romantică, căutăm, de asemenea, un nou „acasă”, o completare și o regăsire a sinelui într-un alt om. Prin acea iubire, construim un alt “acasă” cu “jucăriile” aduse din acel “acasă” unde eram centrul universului.

Am vrut să arăt continuitatea acestei căutări a unui loc în care să ne simțim în siguranță și înțeleși, indiferent de sursa iubirii. Ideea de întoarcere servește ca un fir roșu care leagă aceste experiențe, sugerând că, în cele din urmă, căutăm un „acasă” care să ne împlinească pe toate planurile.

Ce rol au locurile copilăriei și imaginile rurale în modul în care rememorați trecutul fără să-l transformați într-un refugiu idealizat?

AMC: Locurile copilăriei și imaginile rurale sunt esențiale în volumul meu pentru că ele reprezintă temelia din care m-am format. Ele sunt bogate în detalii senzoriale și emoționale, oferind o textură autentică amintirilor mele. Cu toate acestea, am încercat să evit nostalgia simplistă și idealizarea. Am descris trecutul cu bune și rele, cu momentele sale de frumusețe, dar și cu greutățile și dificultățile specifice vieții rurale.

Astfel, trecutul devine nu un loc de evadare, ci o sursă de înțelepciune și de putere pe care o port cu mine, o parte integrantă a identității mele prezente. Pentru mine, când spun copilărie sunt bunicul care m-a ajutat să găsesc acea iubire care, astăzi, m-a ajutat să găsesc iubirea romantică din care mă inspir în poemele mele.

Fotografie furnizată de Ana-Maria Ciobanu

În încheiere apare formularea „Nu mai plec. Am ajuns. Acasă.”. Cum ați ajuns la această încheiere și ce schimbare interioară exprimă ea?

AMC: Această încheiere reprezintă punctul culminant și rezoluția călătoriei lirice a volumului. Nu este doar o ajungere într-un loc fizic, ci o ajungere la o stare de pace interioară și de acceptare de sine. Ea exprimă o schimbare profundă: conștientizarea faptului că, indiferent de drumurile parcurse și de distanțele experimentate, adevăratul „acasă” se află în noi înșine. Această formulare finală semnifică sfârșitul unei căutări exterioare și începutul unei stabilități interioare, o regăsire a armoniei și a sentimentului de a fi complet.

Cartea este însoțită de note critice și de o prefață. Cum au influențat lecturile primilor comentatori felul în care v-ați privit propriile texte?

AMC: A fost o experiență revelatoare și profund emoționantă să văd cum textele mele au rezonat cu primii cititori și critici. Notele critice și prefața au oferit o perspectivă externă, de multe ori surprinzătoare, asupra propriilor mele creații. Ele m-au ajutat să identific universalele în experiențele mele personale și să înțeleg nuanțele pe care poate nu le conștientizasem pe deplin în timpul scrierii.

Prefața este scrisă de doamna profesoară de la facultate care a fost singura persoană care m-a făcut să renunț la ideea că am făcut o alegere greșită în ceea ce privește drumul meu literar. Această oglindire a confirmat validitatea și forța emoțională a poeziei mele, oferindu-mi o mai mare încredere în vocea mea lirică.

Din paginile introductive aflăm că v-ați implicat și în editarea și designul copertei. Cum ați construit identitatea vizuală a volumului pentru a susține tema întoarcerii?

AMC: Implicarea mea în editare și design a fost crucială pentru a asigura că identitatea vizuală a volumului este în perfectă armonie cu conținutul său poetic. Am ales o imagine care să evoce ideea de plecare și de reîntoarcere, de distanță și de apropiere. Coperta prezintă o persoană singură, cu spatele la privitor, privind spre un peisaj muntos la apus. Această imagine transmite un sentiment de dor, de reflecție și de speranță, susținând tema centrală a cărții. Culorile calde și textura imaginii contribuie, de asemenea, la crearea unei atmosfere intime și melancolice, invitând cititorul să pătrundă în universul interior al poeziei.

Ce poem din acest volum i-ați recomanda unui cititor aflat departe de familie și ce ați dori să descopere în el?

AMC: I-aș recomanda poemul care dă titlul volumului: „Acasă: poeme despre întoarcere”. Acest poem, care începe cu un dialog tandru și vulnerabil cu mama, este o oglindă a sufletului pentru oricine a părăsit cuibul. Este o mărturie sinceră despre modul în care, odată ajunși „lumea cea rea” și confruntați cu dezamăgirile și greutățile vieții adulte, privim înapoi cu o nouă înțelegere și cu o dorință intensă de a ne regăsi siguranța și iubirea necondiționată de odinioară.

Aș dori ca cititorul să descopere în el alinarea că, indiferent de distanța fizică și de drumurile parcurse, rădăcinile noastre rămân vii și sunt o sursă inepuizabilă de forță. Poemul nu este doar o reîntoarcere la un loc fizic, ci o regăsire a armoniei interioare și a certitudinii că, undeva în amintire și în dragostea familiei, există un „acasă” la care ne putem întoarce oricând, măcar în plan sufletesc, pentru a ne reîncărca și a găsi pacea.

Este o invitație la a fi blânzi cu noi înșine și a ne onora trecutul.

Despre redactorul articolului

Booknation.roRedactor Booknation.ro12 ani, 4 luni, 25 zile839 articolelocul 1/12Toate articoleleBlog

Din dragoste pentru cărți, ne-am apucat de scris și s-a născut Booknation.ro :)

5 1 vote
Article Rating
Subscribe
Notify of

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted