Î. Cine e Alin Ionescu în viața de zi cu zi, atunci când nu e scriitor?
R. Alin Ionescu este o persoană veselă, vorbăreață și expresivă, posesor al unei gândiri pozitive și al unei meticulozități uneori enervante, care își trage sevele existenței din munca de cercetare a istoriei Aviației Militare Române care îi ocupă o bună parte din timpul zilnic de foarte mulți ani. Este greu de disociat Alin Ionescu omul de Alin Ionescu cel preocupat de munca lui, deoarece atunci când ai o pasiune, lucrurile se complică. Pentru mine, aviația militară este o pasiune, este – cum îmi place mie să spun – „singura constantă din viața mea”, pentru că a fost cu mine de când mă știu și a crescut odată cu mine, astfel că acum nu pot delimita strict omul pasionat de aviația militară de cel de zi cu zi. Pasiunea mea și studiul pe care îl desfășor fac parte din existența mea și chiar pot afirma că ocupă un loc central. Prietenii mei și cunoștințele mele majoritar vorbesc aceeași limbă cu mine, deci pot spune că am parte de un microunivers frumos și antrenant, în care nu mă plictisesc niciodată. În plus, motorul existenței mele este și o mare, o enormă curiozitate, o curiozitate care m-a impulsionat să-mi construiesc o vastă cultură generală, care acum, în cei opt ani ce au trecut de la publicarea primei mele cărți, mă ajută enorm să-mi exprim cât mai clar cu putință mesajul și să construiesc pagină cu pagină porțiunea mea din istoria Aviației Militare Române. În rest, când ferestrele deschise către lumea aviației militare sunt trecute în bara de task-uri a minții mele, chem relaxarea prin muzică, seriale, filme și documentare, asta atunci când nu abandonez laptop-ul pentru activități în afara virtualului cu care toți se pare că ne-am obișnuit mult prea mult.
Î. Ne poți da câteva informații despre noua carte la care lucrezi?
R. Procesul meu de creație este unul complicat, astfel că nu lucrez doar la o singură carte, ci la mai multe în paralel. Informații certe despre lumea Aviației Militare Române sunt foarte greu de descoperit, astfel că procesul este similar arheologiei, fiecare „obiect” excavat fiind curățat de praful timpului, măsurat și analizat cu mare atenție, apoi recompus cu migală, în cazul în care fusese deteriorat, și plasat în locul temporal care i se potrivește. Această strategie mi-a dezvoltat mintea de-a lungul timpului, ținând departe suprasaturarea senzorială ce apare, uneori, atunci când lucrezi concentrat pe un singur subiect, precum și deznădejdea ce te poate cuprinde atunci când te lovești de un impas ca de un zid de beton armat. Efortul susținut și această modalitate de lucru mi-au permis ca, în doar opt ani, să public 15 cărți și șapte broșuri despre istoria Aviației Militare Române, adică peste 5000 de pagini, ceea ce cred că este remarcabil, nu? În prezent, lucrez cu motoarele turate la maximum la un studiu început acum cinci ani despre fenomenul salvărilor prin procedură de catapultare din avioane de mare viteză, un subiect absolut fascinant și netratat de nimeni pe plan național. Dacă acest ritm de lucru va fi continuat, studiul va vedea lumina tiparului în cursul acestui an, iar toate catapultările executate de piloții militari români în perioada 1955 – 2020 vor fi analizate cu meticulozitatea mea caracteristică pe parcursul unui volum pe care eu îl numesc lucrarea mea de doctorat, iar asta pe bună dreptate!
Î. Ce lucruri te inspiră și te fac mai creativ?
R. Pasiunea mea îmi este de ajuns! Curiozitatea care mă caracterizează nu-mi permite să mă „liniștesc”, astfel că dețin îndeajuns de multe ingrediente și în cantitățile corespunzătoare pentru a fi mereu efervescent din punct de vedere mental și creativ. Fiorul pe care îl simt atunci când descopăr un lucru, atunci când fac lumină într-o problemă ce trena de multă vreme, atunci când mai poziționez o piesă de puzzle din imaginea ce era grav afectată de goluri, acel fior este excepțional! Este una dintre cele mai frumoase senzații pe care un om le poate trăi, este adevărata răsplată pe care un căutător o poate primi, este o gură de oxigen care întreține arderea interioară până la următoarea gură de oxigen. Este un sentiment adictiv la care nici dacă aș vrea să renunț nu aș putea!
Î. Având în vedere experiența ta, ce lucruri dorești să schimbi în ceea ce privește stilul tău?
R. Stilul meu s-a dezvoltat enorm de-a lungul timpului. Orice început este greu, erorile sunt inevitabile, exprimarea este greoaie sau confuză, pe alocuri, în special în cazul în care utilizezi limbajul special al unei profesii speciale. Arma numită „Aviație Militară” face parte dintr-o lume complexă, poate chiar ermetică din anumite puncte de vedere, iar ca să-i stăpânești limbajul complicat trebuie să studiezi asiduu și pentru mult timp. Cu siguranță, chiar dacă progresul este evident, după cum au constatat cei care mi-au citit toate lucrările, mai este destul loc pentru evoluție, pentru „acordul fin” între mine și profesie, deoarece nu poate afirma nimeni că a atins vârful performanțelor personale pentru că… nu-l poate percepe, nu-i așa?
Î. Care este genul de carte preferat?
R. Poate că o să vi se pară surprinzător, dar SF-ul este genul meu de carte preferat! Am citit foarte multe cărți SF încă din copilărie, iar această alegere a avut un impact benefic asupra dezvoltării imaginației mele, dat fiind faptul că aviația este un domeniu ce-ți solicită o imaginație bogată. Aș recomanda tuturor literatura SF, deoarece înflăcărează mintea, o învață să fie nelimitată, lipsită de constrângerile pe care i le impune în mod normal existența pe această planetă albastră, cu legile ei atât de limitative. Literatura SF extinde limitele teritoriului de joacă al minții cititorului până în zone cu legi dictate de imaginația scriitorului-creator, iar acest univers literar mi s-a potrivit ca o mănușă încă de când am început să deslușesc tainele cititului. Ca o confidență dumneavoastră, nu exclud pe viitor abordarea acestui domeniu ca și scriitor, deoarece tare mult mă atrage!
Î. Ce ne poți spune despre procesul de creație al cărții „Să mergi întotdeauna înainte! – Dialog cu general de flotilă aeriană (rtg.) Mircea Budiaci”?
R. Domnul general Mircea Budiaci este o personalitate complexă și extrem de cunoscută în lumea Aviației Militare Române și a fost o onoare pentru mine
faptul că a acceptat să facem înregistrările! Povestea acestei cărți este interesantă din multe puncte de vedere. Primul interviu a fost realizat în prima parte a anului 2013 drept parte a procesului de documentare pentru o altă carte, dar cele aflate atunci despre viața domnului general mi-au pus rotițele minții în mișcare și am decis că trebuie să ne revedem pentru a continua înregistrările, deoarece voiam să cunosc mai mult și mai multe despre viața remarcabilă a acestui om și militar ce îmi părea a fi ieșit din comunul lumii kaki pe care ajunsesem să o cunosc foarte bine până la acel moment. Intuiția nu m-a trădat, astfel că, după ce am reușit să-l conving că merită să mergem pe acel drum, am făcut înregistrările pe parcursul anului 2014, o experiență de care îmi aduc aminte cu o mare plăcere și cu zâmbetul pe buze. Interacțiunea cu domnul general Budiaci a revelat un om extrem de deschis, vesel și înconjurat de o aură de pozitivism care m-a „contaminat” și pe mine de foarte multe ori.
Având o vârstă înaintată, dar pe care nu și-o arăta mai deloc!, domnul general a dovedit o minte de o claritate extraordinară, anumite evenimente din viața dânsului fiind confirmate a se fi produs întocmai cum el le-a povestit prin comparare cu documente oficiale extrase din arhivele militare, lucru absolut remarcabil dacă stai să te gândești la timpul scurs de la acele evenimente. Chiar dacă materialul a fost strâns și documentarea considerată finalizată în luna noiembrie a anului 2014, totuși, cartea-interviu rezultată a văzut lumina tiparului în ultima lună a anului trecut, la șase ani de la documentare!, până la începutul anului 2020 aflându-se pe o listă de așteptare, cu destul de multe alte lucrări aflate la rând. Pandemia de Covid-19 izbucnită anul trecut a sistat majoritatea activităților mele de documentare și totalitatea deplasărilor în țară, astfel că lucrul asupra materialelor strânse de-a lungul timpului a devenit, volens nolens!, singura opțiune viabilă. Acesta a fost parcursul ultimei mele cărți, de la concepție la naștere, un parcurs ușor ieșit din comun pentru o astfel de carte, a treia din „Seria PCZ” – seria cărților-interviu – și cea mai apreciată dintre acestea de către cei care au citit-o. Nu știu ce va aduce viitorul pentru această serie, dar știu că va fi dificil să depășeșc din punct de vedere stilistic această carte, ce a beneficiat din plin de aportul unui om cu totul excepțional, domnul general de flotilă aeriană Mircea Budiaci, un pilot de vânătoare pe avioane supersonice care a lăsat o amprentă pozitivă greu de șters de către dinții timpului în istoria Aviației Militare Române.
Î. Poate suna cliseic, dar care este cartea ta preferată?
R. Cartea mea preferată este, de fapt, o serie de cărți! Seria aceasta se numește „Dune” și a fost scrisă de Frank Herbert, unul dintre cei mai mari scriitori de SF din lume. Iubesc atât de mult ciclul „Dune”, încât aceste cărți s-ar număra cu siguranță printre lucrurile pe care le-aș lua cu mine dacă ar fi să plec pe o insulă pustie – sigur cunoașteți acea întrebare vestită!
Î. Câte cărți ai în bibliotecă?
R. Hmm… cu mult peste 1000! Ador cărțile și am fost fascinat de ele încă din copilărie! Am fost puștiul ăla ciudat care nu-și cumpăra o înghețată pentru că tocmai apăruse un număr nou din revista lui preferată cu benzi desenate sau o altă carte despre OZN-uri sau despre misterele lumii sau având drept subiect aviația sau SF-ul cel atât de drag lui! Am fost adolescentul ce și-a terorizat părinții cu numărul enorm de cărți, ziare și reviste pe care le cumpăra, secătuind bugetul familiei! Acum, sunt adultul care încă mai cumpără cărți, pe care le rânduiește atent în corpuri de bibliotecă unde adună praf în așteptarea vremurilor când vor fi savurate în liniște, și cel care dăruiește cărți, cărțile fiind pe lista foarte scurtă a celor mai frumoase cadouri pe care îmi face plăcere să le dăruiesc.
Î. De unde se poate cumpăra cartea Să mergi întotdeauna înainte! – Dialog cu general de flotilă aeriană (rtg.) Mircea Budiaci?
R. Cu un e-mail trimis pe adresa Editurii Aripi Argintii, orice persoană interesată de această carte – și de celelalte din „panoplia” editurii – poate primi informații despre ea și despre proiecte editoriale viitoare și o poate comanda. Deci, un e-mail trimis pe adresa [email protected] ne aduce foarte aproape, la un click distanță!
Î. Ai un mesaj pentru comunitatea BookNation.ro?
R. Da! Doresc acestei comunități să crească precum viteazul din poveste, iar tuturor celor care o compun să nu înceteze niciodată să citească și să cumpere cărți și, lucru foarte important!, să încerce și ei să scrie, la rândul lor. Cititul dezvoltă enorm mintea umană, achiziția de cărți motivează autorii să continue să scrie și să publice și dezvoltă piața de carte, în timp ce scrisul este una dintre cele mai nobile, frumoase și utile îndeletniciri umane, deoarece această lume nu are și nu va avea niciodată îndeajuns de mulți oameni care scriu. Să nu uităm că sunt puține lucruri care ridică omul din categoria animalelor, fie ele și bipede, iar scrisul este cu siguranță unul dintre acestea, poate chiar cel mai important.
