Interviu cu Mihai Zota, autorul cărții ”Omul fără vise”

B.N.: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
O întrebare incomodă. Nu-mi place să vorbesc despre mine. Nu prea aș avea ce zice, sunt un om simplu. Nu știu cine sunt.

B.N.: Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?
Această carte e un jurnal al unui om bulversat de societatea în care se află. Un om care a ratat prea multe în viață, și se leagă cu disperare de cuvinte. Care caută speranța unde nu e nici o speranță. Fiindcă odată ce a trecut timpul, a trecut totul cu el.

B.N.: Asculți muzică atunci când scrii?
Nu, sunt de părere că e nevoie de liniște pentru scris, fiind un moment de luciditate extremă.

B.N.: Mulți autori declară că au visat intriga viitoarei cărți publicate. Ți s-a întâmplat și ție acest lucru?
Întâmplător sau nu, cartea mea se numește „Omul fără vise”. Nu cred în vise. Sunt o metodă de înșelare, pentru unii, chiar religie.

B.N.: Ce carte ai pe noptieră acum?
„Metodă de chitară” de Matteo Carcassi. O țin acolo în speranța că mă voi apuca să învăț tainele chitarei. Deși am fost atras dintotdeauna de lectură, totuși spre rușinea mea, citesc foarte puțin, și când o fac, citesc cărți tehnice. Nu prea am timp, din păcate.

B.N.: Vrei să îi mulțumești cuiva pentru rezultatele tale?
Eu consider scrisul ca o povară. Blestem chiar. Urmăream de ceva timp pe Liviu Andrei, cel mai tânăr membru din Uniunea Scriitorilor, care considera că toată literartură română e „furajeră”. L-am abordat pe facebook și i-am dat câteva pagini din ce-am scris. Replica lui „foarte frumos” m-a convins să public. Altfel nu îndrăzneam niciodată. Deci lui pot să-i mulțumesc. Sau să-l blestem.

B.N.: Ce elemente speciale conține cartea ta?
Nu cred că are vreun element special. Mi-e rușine cu această carte. Am vrut să scap de ea. E un cadavru. Vreau să scap și de scris, dar deja m-am apucat de o altă carte. Scrisul e tot ce mi-a mai rămas. Un coșmar.

B.N.: Consideri că social media este locul perfect pentru promovare?
Sigur, e singurul loc care generează trafic decent. O campanie de promovare bună poate vinde și cea mai proastă carte.

B.N.: Ți-ar plăcea ca povestea cărții tale să fie transformată într-un film?
E mai greu, fiind jurnal. Și oricum, nu prea văd o legătură între carte și film, se pierde esența.

B.N.: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
Probabil că se citește mai mult decât înainte, acum cu rețelele sociale. Dar ce se citește, aici e altă discuție… Totul ține de nivelul de trai. Și de regimul de viață alert impus de societatea asta modernă. Nu știu dacă e un lucru rău că se citește puțină literatură. Contează mult și calitatea scriiturii.

B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
Ediția tipărită a cărții se găsește la Editura Letras. Pentru cei interesați de carte în format eBook, se găsește la acest link, iar pentru cei care doresc să mă contacteze, am creat și o pagină de facebook sau pe acest cont.

B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
Tuturor cititorilor Booknation.ro le urez să aibă parte numai de cărți bune și de lecturi cât mai plăcute.