BN: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
ȘZD: Nu sunt adeptul prezentărilor standard, de tipul m-am născut în Timișoara, am 47 de ani, sunt căsătorit, de profesie sunt avocat, am un copil minunat, o mașină roșie cu numere preferențiale, două masterate, un Yorkshire Terrier de vârstă medie, o bicicletă cu cadru de aluminiu și un doctorat la o universitate cu ștaif. Detest șabloanele, prefăcătoria, ideile preconcepute, stereotipiile și rutina. Ador provocările profesionale. Empatizez insistent cu ideea de meritocrație. Am mulți cunoscuți și puțini prieteni.
Mă simt confortabil să vorbesc în public, îmi place să mă joc cu privirile auditoriului și cu cuvintele. Sunt familiarizat cu platourile televiziunilor, ocazional cochetez și cu presa scrisă. Sunt un adept al comunicării necontondente, chiar și atunci când vorbim despre lucruri profunde. Mi-e dificil să nu reacționez în fața abuzurilor și nedreptăților. Îmi displac profund ipocrizia, neasumarea și servilismul.
M-aș descrie ca fiind un entuziast care pledează mereu pentru o lume mai bună. Sunt perseverent, nu mă opresc la mijlocul drumului, militez pentru crezurile mele, nu aștept nimic de-a gata. Îmi place să cred că uneori reușesc șă pun în mișcare angrenaje și să îi inspir și motivez pe cei din jurul meu. Îmi place mult să citesc oameni și cărți. Scriu de când mă știu. În copilărie și adolescență am scris sute de poezii, încă le păstrez și le recitesc cu nostalgie.
Prima carte am scris-o acum un deceniu și jumătate. Până acum am scris, din postură de autor sau coautor, nouă cărți de specialitate dedicate exclusiv adulților (din sfera medierii, negocierii, juridicului) și o carte intrigantă despre educație, “Alandalia”, proiectul meu de suflet, dedicată și celor mici, și celor mari. Ador călătoriile, muzica bună, cărțile remarcabile și compania celor dragi mie. Cred în echilibru și moderație.
BN: Ce ne poți spune despre cartea / ultima carte pe care ai scris-o?
ȘZD: Este un exercițiu literar inedit, o scriitură de atitudine, o satiră adâncă cu adresabilitate largă și mesaj închegat. “Alandalia” este despre lumea educațională clasică în care din nefericire măștile și costumele sunt mai importante ca purtătorii lor. Se află la mijlocul drumului dintre distopie și realitate. Alandalia este un tărâm, nu doar o lume educațională.
Majoritatea cititorilor s-au arătat total surprinși. Cartea prezintă lupta elevilor dornici de carte, dornici de cunoaștere, cu nepotrivitul sistem educațional, luptă pe care la scară mică o duc mai toți copiii din România și de pretutindeni. Este o carte de atitudine, o carte care satirizează superficialitatea, nefirescul și absurdul prezent mult prea des în sălile de clasă. Abundă în mesaje pozitive, ironizează tipologii educaționale imperfecte și uzanțe nefericite din învățământ. Morala este ușor de decriptat. Hazul, voia bună și umorul situațional sunt omniprezente, la fel și parodierea, caricaturizarea și exagerarea. În Alandalia teatrul absurdului merge la braț cu realitatea necosmetizată, este punctul forte al acestui miniroman satiric.
BN: Obișnuiești să scrii în fiecare zi sau ai zile în care îți acorzi timp și pentru alte activități?
ȘZD: Nu scriu full-time, nu trăiesc din scris. Deși, într-un fel sau altul, zilnic pun idei pe hârtie. Mi-aș dori să pot ajunge să trăiesc din scris, mai este o cale lungă până acolo. În România postura de scriitor este una ingrată. Nu vă ascund că “Alandalia” se pretează perfect pentru a fi ecranizată. După publicarea cărții în străinătate, este posibil să apară surprize în acest sens. Deocamdată mă mulțumesc cu faptul că un fragment din “Alandalia“ va fi interpretat de actori dedicați într-un spectacol-lectură din cadrul unui festival din România.
BN: Mulți autori prefera acum să își lanseze cărțile și în format electronic. Ce părere ai despre Kindle și e-books?
ȘZD: Pentru varianta în limba română am optat exclusiv pentru formatul fizic din considerente care țin de piața locală. Sunt cititor de e-books, dețin un Kindle și îndrăgesc ambele modalități de lectură. Între clasic și nou, între avantajul tehnologiei și mirosul de carte proaspăt ieșită din tipar, aleg calitatea cărții pe care o citesc, mă procupă mai puțin suportul pe care se află aceasta.
BN: Atunci când te documentezi pentru carte, o faci individual sau apelezi și la alte persoane care să te ajute și să îți împărtășească informații?
ȘZD: “Alandalia“ este un exercițiu de imaginație, nu a presupus o prea mare culegere de date. Totuși, trebuie să recunosc, frânturile de realism, crâmpeiele de absurd educațional întâlnite în carte au fost generate de experiența copilului meu în sistemul public de învățământ și de discuțiile avute în comunitatea virtuală a părinților pe grupul de facebook “Părinții Elevilor din România“. Nu neg nici faptul că uneori am fost inspirat și de îndepărtata mea experiență avută în calitate de elev.
BN: Ce autor este predominant în biblioteca ta?
ȘZD: Ador filosofia și marii clasici ai literaturii universale. Părinții mei au construit o bibliotecă de câteva mii de volume, la ea am adăugat și eu tot pe atâtea. Este dificil să mă opresc la un autor: citesc cu plăcere din Kant, Dostoievski, Kafka sau Orwell, apreciez literatura franceză, ador poeziile lui Păunescu.
BN: Ce anume te împlinește ca autor?
ȘZD: Feedback-ul pozitiv de la cititori! Nimic nu se compară cu discuțiile cu suflet avute cu aceștia.
BN: Ce părere ai despre veșnica dilemă: cartea sau filmul?
ȘZD: Cartea mea devenită film! Îmi și imaginez impactul produs asupra telespectatorilor atunci când aceștia descoperă clase de elevi înlănțuiți în întorcătoare – un fel de paturi răsturnate fixate pe pereți în care elevii stau prinși în curele – cu capul în jos și picioarele în sus. Simbolistica este evidentă, mesajul este clar: școala cu susul în jos, școala-pedeapsă, școala care nu urmărește binele elevului este o abominație.
BN: Dedici cuiva cartea ta?
ȘZD: O dedic familiei și copilului meu. Și nu în ultimul rând, fiecărui elev, părinte și profesor din România! Mulțumiri deosebite pentru sprijin talentatului ilustrator Florin Căldărușă și editurii Creator!
BN: Știm din statistici că românii citesc puțin. Cine și cum ar putea schimba asta?
ȘZD: Statul a eșuat în această misiune, singurii care pot influența apetitul copiilor pentru lectură rămân profesorii și părinții.
BN: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
ȘZD: Citiitorii pot urmări activitatea mea pe profilul personal de Facebook și pe grupul de discuții. Spre satisfacția mea, primul tiraj al cărții a fost epuizat în câteva zile, urmează un nou tiraj. A stârnit deja discuții efervescente în cancelariile și căminele din România. Cartea poate fi comandată aici.
BN: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?
ȘZD: Îndrăzniți mai mult, priviți mai sus, continuați să visați! Mereu există o cale pentru Educație.
