Crăciunul aduce povești despre Nașterea Domnului, colindători, bradul împodobit și bucuria copiilor care îl așteaptă pe Moș Crăciun. Descoperă 100 de poezii de Crăciun, colinde tradiționale și versuri clasice, cu texte scurte pentru copii, poezii de Moș Crăciun și selecții pentru serbări. Cuprinsul te ajută să ajungi direct la fiecare text.
Pentru o lectură dedicată anotimpului rece, descoperă și poeziile de iarnă, iar pentru cântecele sărbătorii vezi colecția de colinde de Crăciun.
Poezii scurte de Crăciun pentru copii
Pentru o recitare scurtă, începe cu „Steaua” și „Copilul” de Andrei Bârseanu, „Crăciunul copiilor” de Octavian Goga sau „Colinde, colinde!” de Mihai Eminescu. Dintre colindele tradiționale, poți alege „Steaua sus răsare”.
Poezii pentru serbările de Crăciun
Pentru serbările școlare, poți pregăti „Scrisoare lui Moș Crăciun” și „Copiii către Moș Crăciun” de Elena Farago, „Colindătorii” de Andrei Bârseanu ori „Moș Ajun” de Ștefan Octavian Iosif. Pentru un moment de grup, merg bine și „Trei păstori se întâlniră” sau „O, ce veste minunată!”.
Poezii despre Nașterea Domnului
Versuri despre vestea Nașterii, cei trei magi, păstori și lumina Crăciunului.
1. Pomul Crăciunului
de George Coșbuc
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c-așa vrea Dumnezeu.
Și numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge-atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.
Și tace-apoi și-adoarme când viscolele pier.
În noaptea asta însă vin îngerii din cer
Și zboară-ncet de-a lungul pădurilor de brad,
Și cântă-ncet; și mere și flori din sân le cad.
Iar florile s-anină de ramuri până jos
Și-i cântec de lumină și-așa e de frumos!
Iar brazii se deșteaptă, se miră; asta ce-i!,
Se bucură și cântă cu îngerii și ei.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ți trimite dintr-însa Dumnezeu.
Un înger rupe-o creangă din brazii cu făclii
Așa cum a găsit-o, cu flori și jucării.
Departe într-un staul e-n fașe-acum Isus
Și îngerii, o, câte și câte i-au adus!
Dar el e bun și-mparte la toți câți îl iubesc –
Tu vino și te-nchină, zi: „Doamne-ți mulțumesc”.
2. Scrisoare lui Moș Crăciun
de Elena Farago
Dragă Moș Crăciune,
Eu nu pot să-ți scriu,
Că sunt încă mică
Și carte nu știu.
Dar îți scrie-acuma
Sora mea, Florică,
Noi în anul ăsta
Nu-ți cerem nimica,
Și de poate-n traistă
N-ai daruri destule,
Din ce-avem noi, uite,
Ia-ți și du-le
De le dă prin case
De părinți sărmani,
Sau pe-acolo unde
Sunt copii orfani.
Și, de poți, pe urmă,
Tare te rugăm:
Să ne spui și nouă
Unde să-i cătăm,
Ca să le mai ducem,
Până vii tu, iar,
În tot anul ăsta
Câte un mic dar.
3. Steaua (La Crăciun, III)
de Andrei Bârseanu
Din hârtie e făcută
Și de-un băț e aninată,
Dar întreabă-l… El n-ar da-o
Nici pe lumea asta toată.
Cântând versuri mult voioase,
El mereu o învârtește,
Și-a lui față rotunjoară
Tot mai falnic strălucește.
Stelelor din înălțime,
Ce clipiți cu-așa mânie?…
Înțeleg… Necaz vă face
Steaua mândră de hârtie.
4. Copilul (La Crăciun, I)
de Andrei Bârseanu
Bucurie, bucurie
La apus și răsărit,
Căci a lumii mântuire
Iată, iată a sosit!
Din părinți fără avere,
Într-un sat necunoscut,
Un copil sărman și gingaș
Azi în iesle s-a născut.
Dar acest copil odată
Lumea-ntreagă va uimi,
Căci minciuna și păcatul
Fără milă va zdrobi.
Omenimea prăznuiește,
Cântă îngerii în cor,
Iar măicuța tinerică
Blând admiră-al ei odor.
5. Crăciunul și cucoșul (Tomnatec)
colindă tradițională, culeasă de Elena Niculiță-Voronca (1903)
Scoală, gazdă, nu dormi,
Că de cînd, gazd-ai dormit,
Iată, Crăciun a venit.
Trei cucoși galbeni cîntară
De trei ori,
Din căpriori,
Și o dată,
Din poiată.
Găina neagră bagă sacul.
Scoală, gazdă, dă-mi colacul,
Că de-asară
Stau pe-afară
Ș-opincele-mi înghețară.
6. Colindătorii (La Crăciun, II)
de Andrei Bârseanu
Ce mișcare, ce cântare
Se aude pe-nserat?…
Sunt colindătorii harnici,
Ce pe uliți au plecat.
Băiețași la față rumeni,
Cu căciula pe urechi,
Ce nu vor ca să se piardă
Datinele sfinte, vechi.
Ei pășesc cu străduință
Prin omătul sclipicios,
Și sub streșini primitoare
Cântă-și cântecul voios.
De-un copil trimis din ceruri
Peste tot ei povestesc,
Și de-a spune-a lui ivire
Nicidecum nu obosesc.
Frigul tot mai tare crește,
Neaua scârțâie sub pași,
Ce le pasă?… E Crăciunul;
Ei colindă drăgălași.
7. Colinda Păcurariului (Tomnatec)
colindă tradițională, culeasă de Elena Niculiță-Voronca (1903)
Pe poiana cu flori dalbe,
Merge o turmă de oi albe.
Da la oi cine ședea?
Ședea Dzeu și Dumnezeu,
Cu fluierul pe tureac
Și cu mîna la baltag.
Oi, oi!
’Napoi!
’Napoi!
C-am albit și eu cu voi.
Strigă doamnu a doua oară,
Să-ntoarcă și-acea mioară.
Mioara miorelor,
Oile bătrînilor.
8. Moș Crăciun către copii (fragment)
de Elena Farago
Eu, dragi copii, sunt Moșul Crăciun, acela care
Colindă la ferestre și-ntreabă pe părinți,
De-ați fost destul de vrednici, de buni și de cuminți,
Ca să vă dea din traistă-i un dar la fiecare.
Eu vin în toată iarna, și voi nu știți ce multă
Și rece e zăpada, pe care mă cobor,
Când vin de-ntreb pe mame de copilașii lor
Sunt drăgălași, ori, poate, sunt răi și nu le-ascultă?
Mi-i plină-n spate traista de lucruri minunate
Și darnic va fi moșul, cu voi, ca și-n alți ani,
De-ați fost tot timpul darnici și buni cu cei sărmani,
De-ați fost tot anul ăsta, sârguincioși în toate…
9. Colinda Ciobanului
colindă tradițională, culeasă de Elena Niculiță-Voronca (1903)
Cat în sus și cat în jos.
Cat în sus la cei trei munți.
Cole este-un ciobanaș,
Are un fluier verigit
Cu veriga de argint.
Fluier toarce,
Turma-ntoarce.
Fluier zice,
Turma-nfrînge
Ș-o înfrînge pe fîlcele,
Ca să-mi pască mugurele.
Tu, oică,
Bălăică,
Tu ce bei? Tu ce mănînci?
Unde oi bea și oi mînca,
C-ați pus gîndul că ni-ți da?
Voi pe noi de nu ni-ați da,
Mare dar v-am dărui
Și frumos v-am îmbraca,
Cu cojoc și cu manta.
10. Răsuna blând spre seară
colindă tradițională, variantă
Răsuna blând spre seară
Al clopotelor cânt
Că vine, vine iară
Hristos pe acest pământ.
Tânărul crai cu mult alai
Vine din cer, hai ler lerui
La Betleem se naște
Tânărul crai ceresc.
Iosif cu Maica Sfântă
Duios la El privesc
Și îngerii în coruri
Pe Domnul Sfânt slăvesc.
În sat mare e zarvă,
Vezi grupuri de copii
Cum cântă la ferestre
Cu glasuri argintii.
La fiecare casă
Se-aud colindători,
Cântarea lor frumoasă
Răsună până-n zori.
11. Colindul Crăciunului (variantă culeasă în 1865)
colind tradițional, cules de G. Dem. Teodorescu și publicat în 1885
Astă seară-i seara mare,
Florile dalbe,
Seara mare-a lui Crăciun,
Florile dalbe,
Când s-a născut Domnul bun,
Florile dalbe.
Noi umblăm să colindăm
P-astă noapte-ntunecoasă,
Pe cărare-alunecoasă,
Nimerirăm l-astă casă,
P-astă casă, l-ăst domn bun.
El de veste cum prindea,
Înainte ne ieșea,
Cu clondirul d-a dreapta,
Cu paharul d-a stânga.
12. Rânduri pentru Moș Crăciun
de Ion Minulescu
Iartă-mă că te salut numai din ușă…
Te-aș pofti și-n casă,
Dar mi-e teamă
Că-mi aduci aceeași veșnică păpușă
Și același vechi refren de panoramă!…
Iartă-mă că-ți spun ce cuget, Moș Crăciun…
Dar eu — zău — nu văd de ce mai vii!…
Ce folos că ești bătrân
Și-ai suflet bun,
Dacă-n tolbă n-ai decât minciuni pentru copii!…
Nu-ți pierde timpul cu povești
Pentru cei ce nu mai cred în ele…
Tu — e drept — n-ai fost decât așa cum ești —
Omul cu păpuși de porțelan
Și acadele…
Dar eu nu mai sunt copilul de-altădată,
Să mă-ncânt numai de chipuri ce se șterg —
Mie-mi trebuie-o femeie adevărată,
Nu femei-păpuși de Nürenberg!…
Iată!…
Asta este tot ce-am avut să-ți spun…
Și ți-am spus, să știi și tu ce-aș vrea!…
Ține minte,
Ține minte, Moș Crăciun…
Și la anul, dacă vii din nou, să-mi vii cu Ea!…
13. Nașterea Mântuitorului
de Ion Creangă
În Betleem colo-n oraș
Dormeau visând locuitorii,
Iar lângă turmă, pe imaș
Stăteau de pază, treji, păstorii.
Și-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a răsunat,
Se rumenise cerul sfânt,
Păstorii s-au cutremurat.
Din slăvi un înger coborî:
„Fiți veseli!” — îngerul le-a spus,
„Plecați, și-n staul veți găsi
Pe Craiul stelelor de sus!”
Păstorii veseli, în oraș,
Spre staul cu pași iuți porniră
Și-un prunc atât de drăgălaș
Acolo-n paie ei găsiră.
Nici leagăn moale, nici vreun pat,
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micuțul prunc: Iisus Hristos.
El, Fiul Domnului și Crai
Al stelelor de farmec pline,
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarnă vine!…
14. Domnului răsărit (fragment, Bulzești)
colindă tradițională, culeasă de Elena Niculiță-Voronca (1903)
Flori pe Domnul răsărit
Și pe față,
Și pe brață.
Trei cucoși galbeni cîntară,
Zori de ziuă revarsară.
Printre zori și sfîntul soare,
Sfîntul soare cu trei raze;
Două raze
Răzămează.
Colo jos, Doamne, mai jos,
La luncele
Cu grînele.
Colo sus, Doamne, mai sus,
La vîrșezul munților,
Pin crucișul brazilor,
Pin crucișul pe fereastă,
La mijloc dragă de masă.
Și colinda să gătește,
Cată colac bărbătește,
Or colac, or covrig,
Dă-mi-l iuti, că mor de frig,
Ș-un colac, ș-un godinaș,
Ș-o oiagă de vinars.
Colinde vechi și poezii cu Moș Crăciun
Povești despre darurile și bucuria Crăciunului, alături de colinde istorice și versuri culese din tradiția populară.
15. Florile dalbe (colindă din Siret)
colindă tradițională, culeasă de Elena Niculiță-Voronca (1903)
Florile dalbe,
Colo-n deal,
După deal,
Florile dalbe,
Răsărit-a sfîntul soare.
Florile dalbe,
Ș-acela nu-i sfîntul soare
Da-i o monăstire mare,
Cu nouă uși, cu nouă altare.
Da într-însa cine șede?
Măicuța cu fiu-n brațe.
Taci, fiule, nu mai plînge,
Că eu știu ce ți-oi da ție,
Nouă stele-ncornorate,
Cu topoare-ncunjurate,
Două mere roșioare,
Cheițele raiului,
Scaunul județului,
Lumina botezului.
La Ispas,
Un boț de caș.
Pe părete, păun verde,
Pe portiță, rînduniță.
16. Moș Crăciun (Prin orașe și prin sate)
de Elena Farago
Prin orașe și prin sate
Mai ales copiii spun
Că din țări mai depărtate
Vine iarăși Moș Crăciun.
Nu mai pot de bucurie
Și-l așteaptă toți cu drag,
Să le dea vreo jucărie
Sau covrigi câte-un șirag.
Cică Moșul, cum se spune,
Dă la toți copiii buni
Sfat cum să se poarte-n lume,
Ba și cărți de rugăciuni.
El are dragoste multă
Pentru copiii cuminți
Și pentru cei ce ascultă
De Dumnezeu și părinți.
Apoi tot el povestește
Despre-un copilaș frumos
Care-n ceruri locuiește
Și acesta e Hristos.
El a fost cândva în lume,
Zise Moșul cu glas blând,
Și la cartea sfântă spune
C-o să mai vie curând.
17. Colinda Domnului Hristos (fragment)
colindă tradițională, culeasă de Elena Niculiță-Voronca (1903)
Sculați, sculați, mari boieri,
Că vă vin colindători,
Pe la miez de cîntători.
Nu vă venim nici c-un rău,
V-aducem pe Dumnezeu,
Așa mîndru-mpodobit,
Tot cu aur și argint.
Fășețel ș-îmbrăcățel.
Fașă dalbă de matasă.
Chitiuța-i de bumbac
Bătută în diamant,
Diamant din Țarigrad,
De la Dumnezeu lasat.
Dar în vîrful chitiuței
Este o piatră năstrapată
Ce plătește o lume toată.
Țarigradul jumatate,
Rusalimu-a treia parte.
A cui sînt acestea curți
Așa nante, minunate,
Cu stobol împrejurate,
C-un șărvănt păn’ în pămînt?
18. Patul și masa (colindă din Mahala)
colindă tradițională din culegerea Elenei Niculiță-Voronca (1903)
Este un pat,
Tot de brad,
Numai stîlpii roși de fag.
Și ce-i așternut în pat?
Scoarță verde, mohorîtă,
Păn’ în pămînt slobozită.
Dar într-însul cine este?
Tot lelița, cuconița.
Și nu poate adormi,
De glasul paserilor,
De sunetul frunzelor,
De șuierul șerpilor.
Colo-n vale să nazare,
Nu știu, zare sau foc mare,
Or o masă de matasă.
Cine șede după masă?
Tot lelița cea frumoasă.
Nu știu, cîntă or descîntă,
Ori îmi ține sfînta slujbă.
Nu știu, coasă or discoasă,
Văd că lacrămi tot îmi varsă.
Lăcrămele,
Mănunțele,
Și le varsă-n săhănele
Și le strînge-n păhărele.
Să se scoale cuconița,
Să ne-aprindă luminița,
Să să scoale cuconașul,
Să ne-aprindă fînarașul,
Să ne scoată galbanașul.
19. Mărului măr (colindă din Suceava)
colindă tradițională, culeasă de Elena Niculiță-Voronca (1903)
Sculați, sculați, mari boieri,
Mărului măr.
Pe la miez de cîntători.
Scoală-ți, doamnă, slugile,
Să-ți măture curțile
Cu poalele fustelor.
Boierașu-acestor curți
Trage-n grădină la sorți.
La picioare-i stau pistoale,
Arme-i stau la căpătăi.
Dinainte-acestor curți,
Sînt doi meri și sînt doi peri.
Este-o piatră nestimată
Ce plătește-o țară toată;
Bucovina jumătate,
Țarigradu-a treia parte.
Duducuța cea frumoasă
Să mărită și ne lasă
Cu inima friptă arsă.
Rămăi, gazdă, sănătoasă,
Dacă n-ai fost bucuroasă
Să mă vezi îmblînd prin casă,
Dimineața prin grădină,
C-un buchet de roze-n mînă.
20. Colinda gospodarilor (Roșa)
colindă tradițională, culeasă de Elena Niculiță-Voronca (1903)
Buna sara, boieri mari,
Nu vă suparați pe noi,
Nu-i începutul de la noi,
Dar este de la Adam,
Cînd el pe pămînt îmbla,
El aceasta ne-nvăța.
înaintea cestor curți,
Sînt doi brazi și doi fagi
La tulpină-ntulpinați
Și la vîrf învîrfurați,
Vîrfurați ca și doi frați.
La tulpina bradului,
Este un divan de-așazat.
Cine naiba l-a lucrat?
Șepte meșteri din Bîrlad.
Scînduri galbeni, lemn de brad
Poleit cu diamant.
Și cu ce l-au așternut?
Mohor verde și-nfrunzit,
Păn’ în pămînt slobozit.
Cine-ntr-însul hodinește?
Brancoveanu, boier mare,
Și cu draga-i gospodină.
Și cu ce s-au coperit?
Prostirică de bumbac,
Bătută cu diamant.
Doi porumbei au zburat,
Din somn dulce i-au deșteptat.
Nu vă fie de banat,
Rămîneți cu sanatate,
Că-i mai bună decît toate.
21. Junelui bun (fragment, Bulzești)
colindă tradițională, culeasă de Elena Niculiță-Voronca (1903)
Numai așteptăm puțuntel
Păn’ în dalba primăvară,
Să-mi fac o grădinioară,
Da-n grădină
Ș-o fîntînă.
Pe piatra fîntînei,
Flori vinete am sămanat.
De vinite
Năsădite.
Fete la flori își venea,
N-alegea
Cum culegea.
Da eu fată mi-am ales,
Fata cea mai mititică,
C-aceia-i mai frumușică.
Că la brîu,
E spic de grîu
Și la față,
Iarbă creață.
Și la păr
E calapăr.
Și la frunte,
Flori mărunte.
Ieși tu, fată, din cetate
Să te bată vînturile
Ca pe june gîndurile.
22. Moș Ajun
de Ștefan Octavian Iosif
Printre crengi pierdute-n ceață
Luna-ncet la geam apare,
Aruncând pe flori de gheață
Boabe de mărgăritare.
Lângă pat, jos, în căsuță,
Mama plânge despletită
Pe copila cea drăguță,
Între îngeri adormită…
…Dar ce zgomot e în tindă?
Inima-i stă să se rumpă!
Vin copii de colindă,
Vin la sora lor cea scumpă.
Lărmuind cu bucurie,
Bat în geam, fac zarvă multă,
Râd cu hohot, făr’ să știe
Că fetița nu-i ascultă…
Iar prin crengi pierdute-n ceață
Luna trist la geam apare
Și lucesc pe flori de gheață
Boabe de mărgăritare…
23. Dormiți, domni, dar nu dormiți (colind din 1912)
colind tradițional, cules de Al. Mat-ci în 1912
Dormiți, domni, dar nu dormiți,
Florile dalbe.
De-mi dormiți, de nu-mi dormiți,
Florile dalbe…
Faceți focul cum mai mare
Și aprindeți o lumânare
Ș-o candelă la icoană
Și-mi ieșiți și pân-afară,
De îl vedeți pe Hristos,
Cum vă vine de frumos,
De frumos, de cuvios
Cu veșmântul mohorât,
Lungu pân-în pământ.
Într-amândoi umerei
Scrise-s doi luceferei.
Mâna stângă crucea duce,
Și-n cea dreaptă, busuioc.
Crucea-i a bătrânilor,
Busuiocu-a fetelor,
Sănătatea a tuturor.
24. Colinda lui Iulia (Voloca)
colindă tradițională din culegerea Elenei Niculiță-Voronca (1903)
De la Nistru păn’ la Prut
Țară nouă s-a făcut.
Dar cine s-o stăpînească,
Leahul din țara leșască,
împarații cu toți craii
Zideau zidurile cu aii,
Vrau pe Iulia să-l zidească
Și moartea să nu-l găsască.
Da moartea cînd a venit,
Zid de piatr-a risipit
Și pe Iulia l-a găsit.
Iulia a prins tare a plînge,
Da maică-sa-a prins a-i zice:
Taci, măi Iulia, taci, nu plînge,
Că mama ție ț-a aduce:
Straiele județului,
Ciubărul botezului.
Da Iulia tot nu tăcea,
Da maică-sa-l mîngîia.
Taci, măi Iulia, că ț-oi da:
Două mere roșioare,
De pe mărul lui Adam,
Din grădina lui Avram
Ni trăgem viță și neam.
25. Trei crai ai pământului (cântec de stea)
colindă tradițională din culegerea Elenei Niculiță-Voronca (1903)
Trei crai, ai pămîntului
Veniți la-nchinarea lui,
Domnul Hristos!
Hristos s-a născut curat
Din Maica făr’ de barbat,
Domnul Hristos!
în iesle de boi culcat,
De îngeri încunjurat,
Domnul Hristos!
Craii dacă au aflat,
Cu daruri s-au închinat,
Domnul Hristos!
Aur, smirnă și tămîie,
Precum e și-n prorocie,
Domnul Hristos!
Hristos prin a sa-ntrupare
Ni-a scos pre noi din pierzare,
Domnul Hristos!
Ce te-ai dat în chip de rob
Și ne-ai scos pe noi din foc!
Domnul Hristos!
Ce te-ai dat în chip de slugă
Și ne-ai scos pe noi din muncă!
Domnul Hristos!
Răsărind! Răsărind!
Hristos cu trupu-nflorit!
Domnul Hristos!
Și de acum păn’ în vecie
Mila Domnului să fie,
Cu mult dar și bucurie
Și la mulți ani să vă fie!
26. Crăciunul bătrân (colindă din Ostrița)
colindă tradițională consemnată de Elena Niculiță-Voronca (1903)
Sculați, gazde, nu dormiți,
C-a venit Crăciun bătrîn,
Din bărbuță scuturînd,
Din cofițe durăind,
Din ciubote tropăind.
27. Crăciunul copiilor
de Octavian Goga
Dragi copii din țara asta,
Vă mirați voi cum se poate
Moș Crăciun, din cer de-acolo,
Să le știe toate, toate.
Uite cum: vă spune Badea…
Iarna-n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră ca să vadă…
Îngerii se uită-n casă,
Văd și spun, iar Moșul are
Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil și ce purtare…
Și de-acolo știe Moșul,
Că-i șiret el, lucru mare.
28. Tânguirea lui Adam (cântec de stea din Botoșani)
colindă tradițională din culegerea Elenei Niculiță-Voronca (1903)
Șede Adam în poarta raiului
Și-și plînge greșala lui,
Cu amar și tînguire
De-a raiului despărțire.
– C-am fost îngrădit cu bine
Ș-acum mă despart de tine.
O, raiule, locaș dulce,
Nu mă-ndur a mă mai duce
De mirozna florilor,
De șuieratul mierlelor.
– Ce n-ai păzit trei cuvinte,
Ca să stai în rai cu cinste?
Te-ai lăcomit ca un om
Ș-ai întins mîna la pom.
Din pom dacă ai gustat,
Cu moarte te-ai îmbracat.
Adam dacă a greșit,
Domnul din rai l-a gonit,
Din raiul cel din edem,
Osîndit cu greu blăstăm.
Și de acum pănă-n vecie,
Mila ta, Doamne, să fie
Cu dar și cu bucurie,
O, Hristoase, slavă ție.
Poezii și colinde despre brad, zăpadă și obiceiuri de iarnă
Poeme și colinde despre natură, sărbători, datini și scene ale iernii.
29. Dimineața lui Crăciun (fragment din Siret)
colindă tradițională consemnată de Elena Niculiță-Voronca (1903)
Oi, sarmană barbioară,
Dimineața lui Crăciun.
Dimineață se scula,
Dimineața lui Crăciun.
Fața albă își spala,
Dimineața lui Crăciun.
30. Brăduleț, brăduț drăguț
de Alexandru Toma
Brăduleț, brăduț drăguț,
Ninge peste tine
Haide, hai în casa mea
Unde-i cald și bine.
Pom de Anul Nou te fac
O, ce bucurie
Cu beteală-am să te-mbrac
Și steluțe o mie.
Și fetițe și băieți
Bătând din mânuțe
Ne-om juca și ți-om cânta
Cântece drăguțe.
31. Colindiță cu codiță (Șcheia)
colindă tradițională consemnată de Elena Niculiță-Voronca (1903)
Colindiță,
Cu codiță,
Vedeai coaste și cărnați,
Sculați, gazde, și ne dați.
32. Săniuța
de George Coșbuc
Neaua peste tot s-a pus,
A venit iarna drăguța,
Hai copii, pe deal în sus
Să ne dăm cu săniuța.
Câte unul, câte doi,
Ne suim în sănioară;
Fără cai și fără boi
Săniuța fuge, zboară.
Toți sunt rumeni la obraz,
Mulți coboară și mulți suie,
Unii râd, fac mare haz,
Alții capătă cucuie.
33. Brâu, brânișorul meu (rostire din Ajun)
colindă tradițională consemnată de Elena Niculiță-Voronca (1903)
Brîu, brînișorul meu,
Arată-mi pe ursitoriul meu,
Care-i dat de Dumnezeu.
în vis să-l visez
Ș-aievea să-l văz.
34. Bradul
de Vasile Alecsandri
Sus pe culme bradu verde
Sub zăpada albicioasă
Pintre negură se perde
Ca o fantasmă geroasă,
Și privește cu-ntristare
Cum se primblă prin răstoace
Iarna pe un urs călare,
Iarna cu șepte cojoace.
El se scutură și zice:
„În zădar, tu, vrăjitoare,
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fără soare.
În zădar îngheți pământul,
Ucizi florile și stupii
Și trimiți moartea cu vântul
Și trimiți foamea cu lupii.
În zădar a ta suflare
Apa-n râuri o încheagă,
Șterge urma pe cărare
Și de mine țurțuri leagă.
În zădar aduci cu tine
Corbul negru și prădalnic,
Și din codrii cu jivine
Faci să iasă urlet jalnic.
În zădar, urgie crudă,
Lungești noaptea-ntunecoasă
Și, râzând de-a lumii trudă,
Scurtezi ziua luminoasă.
În zădar îmi pui povară
De zăpadă și de gheață.
Fie iarnă, fie vară,
Eu păstrez a mea verdeață!”
35. Ho lerum și flori de măr (colindă din Siret)
colindă tradițională consemnată de Elena Niculiță-Voronca (1903)
Ferici, Doamne, ferici dragă,
Ho lerum și flori de măr.
Ferice de-această casă,
Ho lerum și flori de măr.
Mult cinstită, mult aleasă
Unde este fată mare,
Ține casa ca o floare.
Dar pe dînsa cum o cheamă?
Marghiolița cea frumoasă
Șede la gherghef și coasă,
Nu știu, coasă ori descoasă,
Din ochi lacrămi știu că varsă.
Dar pe dînsa cine-o cere?
Mare fiu de crăișor.
Multă zestre nu vă cere:
Grădina cu floricele.
Dar cu dînsa ce mai cere?
Munțele
Și curțele,
Turmușoara cea de oi,
Ciobanașii amîndoi.
Dup-aceasta ce mai cere?
Turmușoara cea de boi
Și vacarii amîndoi.
Dup-aceasta ce mai cere?
Murgul din grajd înșeuat,
Numai bun de-ncălecat.
36. Colinda fetei (fragment din Roșa)
colindă tradițională consemnată de Elena Niculiță-Voronca (1903)
Scoală, dragă, nu dormi
Și deschide porțile,
Că îți vin colezile.
Ș-aprinde făcliele
Ș-așterne mescioarele
Ș-așază osloanele.
Scoală, dragă, nu dormi,
Că nu-i vremea de dormit,
Da-i vremea de-mpodobit
Cu podoaba tîrgului,
Cu florile cîmpului,
Cu roadele pomilor,
Cu mirozna florilor.
Busuioc am samana,
Trandafiri împrejurat,
Dinaintea astor curți.
37. Copiii către Moș Crăciun
de Elena Farago
Moș Crăciune, Moș Crăciune,
Sfântul nostru bun și drag,
Vei veni și-n noaptea asta,
Să ne bați la geam și-n prag.
Vei veni și-n noaptea asta,
La copii toți, pe rând,
Moș Crăciun cu barba albă
Și cu zâmbetul tău blând.
Iară noi, cu bucurie,
Ți-om aprinde-n brad lumini,
Cântând slavă Celui care
Ne-a făcut să fim creștini.
Cântând slavă și mărire
Lui Iisus, te-om aștepta.
Moș Crăciune, Moș Crăciune,
Dragă ni-i venirea ta.
Cinste ție, Moș Crăciune,
Ce-n tot anul vii mereu,
Să ne amintești Cuvântul
Fiului lui Dumnezeu!
38. Crăciunul în tabără
de George Coșbuc
Și-acei ce de-a pururi au glume,
Azi tremură muți și-nghețați
În jalea cea fără de nume;
Pustii ei simt, și-aruncați
Departe la margini de lume.
Iar codru-ngropat e-n zăpadă;
Nu-i ușă, nu-i cale, nu-i loc.
În haine ca-n zi de paradă,
Țin pâinea-nghețată la foc,
Stând unul într-altul grămadă.
E freamăt în zare: e tunul,
Ori cântec de clopot din sat?
Crăciunul e astăzi, Crăciunul.
Flăcăii țin capul plecat,
Și plânge-necat câte unul…
Ard vesele flăcări pe vatră;
Și-ai casei, la masă, gătiți,
Vin oaspeți, și cânele latră;
Le ies înainte grăbiți
Ai casei pe pragul de piatră.
Iar pâinea pe masă, vecină,
Pe neted-întinsul ștergar,
Cu vinul din oala cea plină;
Și însuși bunicul, cel rar
La vorbe, azi râde și-nchină.
Cu cârpa la spate legată
Nevasta se-nvârte, având
Spre toți câte-o vorbă-mbunată
Și locuri pe laviți făcând,
E suflet și inima toată.
Din leagăn îi bâlbâie-odorul,
Se luptă din mâini și e-n zor
Să-și ducă la gură piciorul,
Afară e soare sub nor,
Dar haină de aur e norul.
Și-i hohot de râset în stradă,
Și însuși bunicul acum
Se-ndoaie spre geamuri să vadă
Amestecul vesel din drum
Și lupta cu plumbi de zăpadă:
O ceată mai mare de fete
Au prins de flăcăi, mai puțini.
Și-aprinsă e lupta-ntre cete,
Și toți de zăpadă sunt plini
Și-n gură și-n sânuri și-n plete…
Și-aici, în pierduta câmpie,
Sunt ninse cărările-acum,
Se zbuciumă vântu-n mânie,
Iar corbii-n pribeagul lor drum
Dau roate prin zarea pustie…
Colinde, Ajunul Crăciunului și tradiții
Versuri despre atmosfera Ajunului, obiceiurile de colindat și Nașterea Domnului.
39. Moș Crăciun (Moșul cu traista plină)
de Octavian Goga
Moș Crăciun cu barba albă, moș Crăciun cu traista plină,
Vechi stăpân atât de darnic al copilăriei mele,
Azi la noi în sat te-așteaptă toată casa cu lumină,
Cu colinde și cu cântec și cu crai ceteți de stele.
Tu te furișezi în taină pe la fiecare poartă,
Cu pășirea ta tiptilă nu lași urme pe zăpadă,
Dar te simte-ntreg cuprinsul oropsiților de soartă,
Când lași binecuvântarea peste capul lor să cadă.
Tu cobori și-n sara asta, tu cobori ca totdeauna,
Pe pământul greu de rele, sol bătrân de gânduri bune,
Și-nveșmânți c-un văl de pace răzvrătirea-nviforată…
Cum te-așteaptă-n sat la mine!… Du-te, du-te, Moș Crăciune…
De nu ți-o fi peste mână treci și pe la casa noastră,
Biata mama-ngândurată azi e singură la masă,
Tu măcar o rază-n suflet îi trimite pe fereastră,
Când vezi neatins și vinul și colacul de pe masă.
Apoi pleacă, Moș Crăciune… pe oriunde-și duce darul
Bătrâneasca și cinstita și curata noastră lege;
Numa-n lumea mea străină nu-ncerca să treci hotarul,
Căci și inima și casa ți-s închise-aici, moșnege!…
40. De sărbători
de Ștefan Octavian Iosif
Afară-i noapte neagră; vijelie…
Se tînguiește vîntul prin cotloane:
Adoarme-acum, ca un copil cu toane,
Acum pornește iar, plin de mînie.
Eu stau la foc, trudit de insomnie,
Ascult cum bate ploaia în obloane;
Visez… și-n vis mă cheamă dragi icoane
Din țara Doinei, dulce Românie!
Văd copilași pe ulițele ninse
Umblînd cu steaua și cu Moș-Ajunul
Și-aud departe-un cor de glasuri stinse…
Aș vrea s-alerg spre el, să-i strîng în brațe,
Să-i dăruiesc… dar nu mai e nici unul…
Și-o lacrimă mi-alunecă pe față…
41. În orașul Vifleem (variantă din Botoșani, 1903)
colindă tradițională consemnată de Elena Niculiță-Voronca (1903)
în orașul Vifleem,
Veniți, boieri, să vedem,
Că astăzi ni s-a născut
Domnul cel făr’ de-nceput.
Și astăzi ni s-a umplut
Prorocia de demult,
Că se va naște Hristos,
Mesia, cap luminos,
Din fecioara Mariam,
Din numele lui Avram,
Mîntuirea lui Adam.
Din sămînța lui David,
Din Duhul Sfînt zămislit.
Trei crai de la răsărit
La-nchinare i-au venit.
Daruri scumpe i-au adus
Și lîngă Hristos le-au pus
Și cătră Hristos cîntînd:
Culcă-te, împarat ceresc,
în salaș dobitocesc,
Te culcă pe fîn uscat,
De îngeri încunjurat.
Slavă întru cei de sus
Și pace păn’ la apus.
42. De Ajunul Crăciunului
de Elena Farago
Toată noaptea asta, colo-n ceruri sus,
Stelele lucrează fără de-ncetare,
Căci le-adună-n clacă steaua sfântă care
A-ndrumat pe vremuri magii la Iisus.
Torc de zor în noaptea sfântului ajun
Câlți de nea și raze harnicele stele,
Pentru noi, copiii, torc să facă ele
Funia cu trepte pentru Moș Crăciun.
Lungă cât e drumul din pământ la cer,
Trainică să-i țină coșului povara,
Vor întinde-o-n noapte, nevăzută, scara
Moșului ce luptă cu-ndârjitul ger,
Ca să ne aducă iar, de colo sus,
Pe la toți copiii darurile care
Ni le va trimite, iar, la fiecare
Sfânta și duioasa Mamă-a lui Iisus.
43. Colinde, colinde!
de Mihai Eminescu
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheața se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Și tremură brazii
Mișcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur’ copiii,
Copiii și fetele,
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele,
De dragul Mariei
Ș-a Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului.
44. Sînt Ioan (colindă din Brăești)
colindă tradițională din culegerea Elenei Niculiță-Voronca (1903)
Sculați, gazde, nu dormiți,
Că nu-i vremea de dormit,
Da-i vremea de-mpodobit
Cu podoabe de argint,
Cu canafi păn’ în pămînt.
Sculați, sculați, boieri mari,
Că vă vin colindători,
De la uși, la chiotori.
Să se scoale slugele,
S-aprindă luminele,
Or de ceară, or de său,
înaintea lui Dumnezeu.
Dinaintea istor curți,
Sînt doi meri mîndri-nfloriți.
Da sub măr este un pat,
Patul e făcut din brad.
Da în pat
Cine-i culcat?
Tot Ioan,
Cu Sînt Ioan,
Nănașul lui Dumnezeu.
Măi Ioane,
Sînt Ioane,
Tu beai și te veselești
Și de rai nu mai gîndești,
Raiul că ți s-a prădat.
Și din rai ce s-a luat?
Ciubărul botezului,
Păhăruțul mirului,
Scaunul județului
Și cofița vinului.
45. Urație în seara de Crăciun (Broscăuți)
colindă tradițională consemnată de Elena Niculiță-Voronca (1903)
Ieși, Adame, tu, din rai,
De la viața cea de trai!
– Că Eva m-a înșalat,
Mi-a dat poamă de-am gustat.
Adam plînge, tînguiește
Și din gură povestește:
Of, raiule, grădină dulce,
Nu mă-ndur din tine a duce
De miroazna florilor,
De glasul îngerilor,
De dulceața pomilor.
Unii-nfloresc, poame leagă,
Alții să coc, din crăci pleacă.
46. Astăzi am văzut minune
colindă din repertoriul tradițional
Astăzi am văzut minune,
Ceea ce îngerii îi spune,
Astăzi toate s-au-mplinit,
Câte s-au prorocit.
Mărire!
Despre Mesia Hristos
S-a-mplinit foarte frumos,
Unde este-acum un om
Precum a fost Solomon.
Mărire!
Să-i cântăm aleluia,
Din cântarea aceluia,
Astăzi să-i cântăm și noi
Din fluier și din cimpoi.
Mărire!
Din Achim și din Maria
Să se-mplinească taina,
Taina cea din veci ascunsă
Și de îngeri neștiută.
Mărire!
Să trecem în Palestina,
Că acolo a venit lumina,
Să trecem la Viflaem,
Noi minunea să vedem.
Mărire!
Mărire Ție în vecie,
Domnul preamărit să fie
De-acum până-n vecie.
47. Colindă (Moș Crăciun, Moș Crăciun!)
de Octavian Goga
Moș Crăciun, Moș Crăciun!
La casa de om sărac
S-a gătat făina-n sac
Și n-avem să-ți dăm colac…
Moș Crăciun!
Moș Crăciun, Moș Crăciun!
Pe toate răzoarele,
Pe toate ogoarele
Ne-am trudit picioarele…
Moș Crăciun!
Moș Crăciun, Moș Crăciun!
Toate săptămânile
Ne-au ostenit mâinile
Și-am adunat grânele…
Moș Crăciun!
Moș Crăciun, Moș Crăciun!
Slujim slujba satului,
Țarina bogatului,
Pajura-mpăratului…
Moș Crăciun!
Moș Crăciun, Moș Crăciun!
Pe toate cărările
Îți cântăm cântările,
Ardem lumânările…
Moș Crăciun!
48. Trei păstori se întâlniră
colind tradițional românesc, variantă folclorică
Trei păstori se întâlniră,
Raza soarelui, floarea soarelui,
Și așa se sfătuiră.
Haideți, fraților, să mergem,
Raza soarelui, floarea soarelui,
Floricele să culegem.
Și să facem o cunună,
Raza soarelui, floarea soarelui,
S-o-mpletim cu voie bună.
Și s-o ducem lui Hristos,
Raza soarelui, floarea soarelui,
Să ne fie de folos.
49. Colindătorii
de George Coșbuc
Cad fulgii mari încet zburând,
Și-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând
De mult uitarăm jocul.
De mult și patul ne-aștepta,
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar și dulce
Cum sta pe paie-n frig Hristos
În ieslea cea săracă,
Și boul cum sufla milos
Căldură ca să-i facă,
Drăguț un miel cum i-au adus
Păstorii de la stână
Și îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mână.
Și-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Și vin mereu, s-opresc în drum;
S-aud acum în tindă
Noi stăm cu ochii pironiți
Și fără de suflare;
Sunt îngerii din cer veniți
Cu Ler, oi Domnul mare!
Ei cântă nălțător și rar
Cântări de biruință,
Apoi se-ntorc și plâng amar
De-a Iudei necredință,
De spini, de-ostași, și c-a murit…
Dar s-a deschis mormântul
Și El acum e-n cer suit
Și judeca pământul.
Și până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul
Sărac ne-a fost, dar cald și drag
În casă-ne Crăciunul.
Și când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Și-n fașe mic pe Domnul.
50. Trei crai de la răsărit (variantă veche)
colind folcloric cules de Gh. V. Agapeschi, publicat în colecția lui Grigore Tocilescu
Trei crai de la răsărit,
Cu steaua călătorit,
Când în cale purcedea,
Steaua lor le înainta.
La Erusalim dac-au ajuns,
Steaua lor li s-a ascuns,
Și le-a fost lor de întrebare
Nașterea de împărat mare.
Dară Irod împărat,
Foarte rău s-a tulburat,
Și oști mari a ridicat.
Paisprezece mii de prunci,
De doi ani în jos mai mici,
Toți sub sabie i-a pus,
Ca să afle pe Iisus.
Pe Iisus nu l-au aflat,
Duhul Sfânt l-a apărat.
Și de acum până-n vecie,
Mila Ta, Doamne, să fie,
Cu dar și cu bucurie,
Și la mulți ani să ne fie.
Colinde tradiționale și versuri din Ajun
Colinde de sărbătoare, cu refrene, regionalisme și variante din repertoriul popular.
51. Am plecat să colindăm
Colind tradițional
Am plecat să colindăm
Domn, Domn să-nălțăm
Când boierii nu-s acasă
Domn, Domn să-nălțăm
C-au plecat la vânătoare
Domn, Domn să-nălțăm
Să vâneze căprioare
Domn, Domn să-nălțăm
Căprioare n-au vânat
Domn, Domn să-nălțăm
Ci-au vânat un iepuraș
Domn, Domn să-nălțăm
Să facă din pielea lui
Domn, Domn să-nălțăm
Veșmânt moale Domnului,
Domn, Domn să-nălțăm
52. Doi boieri de cei mari (colind din 1912)
colind tradițional, cules de Al. Mat-ci în 1912
Doi boieri de cei mari,
O! Leroi, Doamne!
Ca și doi drumari,
O! Leroi, Doamne!
Vin din Rusalim,
Merg spre Vithleem.
Dară cine sunt?
Îi Iosif cel sfânt
Și Maria sfântă,
Care așa cuvântă:
— Iosif, mi-i greu
De acest drum rău.
Vină să ne odihnim.
Și să ne umbrim.
De un plop au dat
Și acolo au stat,
De s-au răcorit.
Plopul că s-o clătinat,
Umbra că s-au tras,
Soarele i-au ars…
Sfânta Maria
Mult se supără
Și mi-l blestemă,
Din gură-mi zicea:
— Plop afurisit,
Să nu fii rodit,
Să crești tot în sus,
Umbră nu mi-ai adus!
Iară au plecat
Și ei mi-au plecat
Prin văi și vâlcele,
Miriști, păpușoiști.
Precista au picat,
Căci s-au împiedicat
De-o tufă din cale.
Ea, oftând cu jale,
Din gură-mi zicea
Și mi-o blestema:
— Tufă-afurisită,
Să nu crești în sus,
Cine de tine se va-mpiedica,
Toți te-or blestema…
Iar au mai plecat,
Un măr au aflat.
Și ei s-au odihnit,
Mărul i-au umbrit,
Umbra ș-au lățit,
Soarele au pierit.
Sfânta Maria
Către măr zicea:
— Mărul înflorit,
Să fii tot rodit!
Să crești tu în lături,
Să sporești în roduri!
Iar Iosif grăia
Precistei îi spunea:
— Hai să ne grăbim,
La sfântul Vithleem,
Că iată, îi seară
Și-nnoptăm prin țară.
Și ei s-au sculat
Și-ndată-au plecat
Către Vithleem.
Cu toții să trăim
La anul și la mulți ani!
53. Ce sară-i astă sară
Colind tradițional
Ce sară-i d’aiastă sară
Domnului Doamne
Da’ îi sara de ajun
Înspre ziua de Crăciun
Când Hristos Domnul cel sfântu’
A venit pe-acest pamântu
În paiele grâului,
În florile fânului.
54. Coborât-a, coborât
Colind tradițional
Coborât-a, coborât
Ziurel de ziuă
Îngerul Domnului sfânt
La păstori în Viflaem
Aproape de Rusalem.
Păstorii l-au întrebat
Ce veste aduci în sat:
„Veste bună voi vesti
De voi toți veți veseli.
Pe la cântători târziu
Maica Sfânt-a născut fiu,
L-a născut pe fân scat
Și al lumii împărat”
55. Colindă bucovineană
Colind tradițional
Anu-acum s-o ispăși
La mulți ani cu bucurii
Streșina de mintă creață
Dumnezău vă deie viață
Și la mulți ani să trăiți
Ca florile să-nfloriți
Streșina de busuioc
Da-v-ar Dumnezău noroc
Ca stejarul să-nverziți
Și ca el să-mbătrâniți
Foaie verde de mălean
S-ajunge de-acu pe-un an
56. Colo sus în vremea ceia
Colind tradițional
Colo sus în vremea ceia
În frumoasa Galileea,
O fecioară viețuia
Ce Maria se numea.
Nazaret era orașul
Unde ea-și avea sălașul.
Într-o zi Maria sta
Singură și se ruga
Îngerul Gavril intrase
La Sfânta fecioara-n casă
Și din zbor cum se opriră
„Bucură-te” îi grăiră.
Și deodată ce văzură:
Casa toată-i se umplură
De-o lumină lucitoare
Ca lumina de la soare
57. Creștinilor noi astăzi
Colind tradițional
Creștinilor noi astăzi
Un praznic mare-avem
Ca să-l putem cunoaște,
Veniți la Viflaim!
Că a născut în lume
Pe-acel ce-l așteptam,
Maria, Maica Sfântă,
Veniți ca să-L vedem!
Pe paie, între vite,
Iisus este străin,
Să-I ducem și noi daruri
Veniți la Viflaim!
Să mergem cu păstorii
Și să Îl preamărim,
Că pentru noi El s-a născut,
Veniți la Viflaim!
Creștinilor, noi astăzi
Degrabă s-alergăm,
Spre-a noastră mântuire
Veniți la Viflaim!
58. Deschide ușa, creștine
Colind tradițional
Deschide ușa creștine
Că venim din nou la tine.
Drumu-i lung și-am obosit,
De departe am venit.
Că la Viflaem am fost,
Unde s-a născut Hristos
Și-am văzut și pe-a sa mamă,
Pe care Maria-o cheamă.
Cum umbla din casă-n casă
Ca pe fiul său să nască.
Umbla-n sus și umbla-n jos
Ca să nască pe Hristos.
Umbla-n jos și umbla-n sus
Ca să nască pe Isus.
Roată, roată prin cetate,
Case, hanuri, pline toate.
Mai târziu găsi apoi
Un staul frumos de oi
Și-acolo pe fân jos
S-a născut Domnul Hristos.
Cete de îngeri coboară
Staulul îl înconjoară.
Îngerii cu flori în mână
Împletesc mândră cunună.
Pe cunună-i scris frumos
Astăzi s-a născut Hristos,
Care cu puterea sa
Va împărăți lumea
Și de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie,
Tuturor cu bucurie
Și de mare veselie.
59. Din Raiul cel luminos
Colind tradițional
Din Raiul cel luminos
A plecat astăzi Hristos
Înconjurat pe îngerași
Ca să-și cate lăcaș
Soare, lună, mii de stele,
Strălucesc mai cu putere
Toate-n lume au săltat
De Domnul când au aflat.
Numai omul păcătos
Le-a făcut toate pe dos
El ușa a încuiat,
Sălaș Domnului n-a dat.
Iara noi astăzi venim,
Oameni buni, să vă vestim
Că astăzi ni s-a născut
Domnul nost’ pe-acest pământ.
60. Astăzi s-a născut Hristos
Colind tradițional
Astăzi s-a născut Hristos
Mesia, chip luminos
Lăudați și cântați
și vă bucurați
Mititel și-nfășățel
În scutec de bumbăcel,
Lăudați și cântați
și vă bucurați.
Vântul bate, nu-l răzbate
Neaua ninge, nu-l atinge,
Lăudați și cântați
și vă bucurați.
Maica Sfântă îi zâmbește
Și cu dragoste-L privește,
Lăudați și cântați
și vă bucurați.
Cine-Ți va asculta povața
Își va mântui viața,
Lăudați și cântati
și vă bucurați.
Și de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie,
Lăudați și cântați
și vă bucurați.
61. Astăzi se vestește (urare din Ardeal, 1914)
urare tradițională de Crăciun, consemnată în culegerea lui Alexiu Viciu (1914)
Acest praznic luminat
Noi cu drag l-am așteptat,
S-auzim îngerii cântând,
Magii cu steaua călătorind.
Astăzi se vestește
Și se prăznuiește
Zi veselitoare
La toți pe sub soare:
Îngerul sfatului,
Fiul Tatălui
La noi a venit,
Și s-a omenit.
Dintr-o fecioriță
Plină de credință,
Ca să ne sloboază
Cu strălucită rază
Din munca cea de tot mare
La-a raiului desfătare.
Poftim, să trăiți,
Să vă veseliți,
Viețuind în bună pace,
Cum și lui Dumnezeu îi place!
62. Bună dimineața la Moș Ajun
Colind tradițional
Bună dimineața la Moș Ajun
Ne dați ori nu ne dați?
Ne dați ori nu ne dați?
Ne dați, ne dați?
Am venit și noi odată
La mulți ani cu sănătate
Domnul Sfânt să ne ajute
La covrigi și la nuci multe!
Bună dimineața la Moș Ajun
Ne dați ori nu ne dați?
Ne dați ori nu ne dați?
Ne dați, ne dați?
63. Ce seară-i astă-seară? (colind din 1912)
colind tradițional, cules de Al. Mat-ci în 1912
Ce seară-i astă-seară?
Aceasta-i seara de Crăciun,
Să te veselești, om bun,
La cea masă de mătasă.
— Dar pe masă ce mai sunt?
Că mai sunt făclii arzând.
— Printre făclii ce mai sunt?
Că mai sunt colaci de grâu.
— Printre colaci ce mai sunt?
Tot păhăruțe cu vin.
— Dar la masa cine-mi șede?
În capul mesei
Șede Bunul Dumnezeu.
De-a dreapta lui Dumnezeu
Șede sfântul Petru.
La stânga lui Dumnezeu
Șede sfântu(l) Ion,
Iar lângă dânsul, stăpânul casei
Tot închină și suspină;
Și-nchină la răsărit,
Să-l audă Domnul Sfânt,
Domnul Sfânt pe-acest pământ,
În toarta paharului,
În lumina soarelui;
În buza paharului
Scris îi spicul grâului,
În fundul paharului
Scrisă-i vița vinului.
Dumnezeu din gură au grăit:
— Hai, noi, Petre, să mergem
C-avem mari de cununat
Și încă mici de botezat.
— La cei mari dar ce le vom da?
— Le vom da boi buni, ne-nvățați,
Ei vor trăi și-i vor învăța.
— La cei mici dar ce le vom da?
Le vom da cai mândri, ne-nvățați,
Vor crește și-i vor învăța.
64. Ce-ați văzut păstori
Colind tradițional
Ce-ați văzut păstori,
Sculați până-n zori?
Am văzut pe nou născut
Prunc Isus din cer venitul
Fiu Dumnezăiesc
Ce palat era
Unde Domnul sta?
Peșteră săracă rece
Peșteră de dobitoace
Palatul era
Ce avea de-așternut
Micul nou născut?
Ieslea îi era culcușul
Fân și paie așternutul
Micului Isus
Cine sta cu el,
Domnul mititel?
Sta Maria maica sfânta,
Sta Iosif cu fața blândă
Sta și se-nchina
Cine îi cânta,
Cine-l preamărea?
Îngerii din cer veniră
Vesele cântări doiniră
Pruncului Isus
65. Ceastă seară
Colind tradițional
Ceastă seară-i seară mare,
O, Domnul
Tocmai seara de Crăciun,
S-a născut și Fiul sfânt,
Dumnezeu pe-acest pământ
Mititel înfășăcel,
În scutec de bumbăcel,
Fașă de mătase albă,
Leagăn de mătase dalbă.
Dar în leagăn cine șade?
Fiul sfânt, el adormit
Iar Maica Sfântă Maria
Poale sfinte răsucite
Ea din poale l-a luat,
Sus la plai l-a ridicat,
Când a fost la vârf de plai
Puse jos și odihni
Și din grai așa grăi:
„Uite maică jos la țară
Nici nu ninge, nici nu plouă
Nici nu-i dalbă de pământ,
Dar nici ninge, dar nici plouă
Dar nici dalbă de pământ
Nici nu vin cum au venit
Vin ca porcii-ngrămădind,
Cu Dumnezeu s-au întâlnit
În sulițe l-au luat,
Sus la plai l-au ridicat
Și-n paloșe l-au tăiat
O, Domnul
Pentru mândra de colindă
De la noi de la vreo doi
O, Domnului
Domn de-al meu
Mai vârtos
De la Hristos
66. Cerul și pământul
Colind tradițional
Cerul și pământul
În cântări răsună,
Îngeri și oameni
Cântă împreună.
Hristos se naște,
Domnul coboară,
Îngerii cântă,
Magii îl adoară,
Păstorii-aleargă,
Ieslea o-nconjoară,
Mari minuni se întâmplară.
În Viflaim azi
E mare minune
Fecioara curată
Fiu născu în lume.
Din cer cuvântul
În trup se arată
Noaptea cu lună
Zi se face-ndată.
Din răsărit vin
Magi cu bucurie
Cu daruri vestite,
Aur și tămâie.
Hristos se naște
Veniți la-nchinare
Cu vesel suflet,
Veselă cântare.
67. Cerurile s-o grăit
Colind tradițional
Cerurile s-o grăit
Din apus la răsărit
Un prunc mic o izvodit
Și pă pământ o zânit
Din urât făcut frumos
Și curat din păcătos
Coborât-a cerul jos
Într-un cuvânt luminos
Și pe noi ne-o rădicat
De-a dreapta ne-o așăzat
Înc-o dată lăudat
Fie binecuvântat
68. Colinda oilor
Colind tradițional
Este-un câmpuț lung și lat
Colindă-m, dalbă colindă
De oițe-nconjurat.
La oițe cine șede?
Tot Ionu – săn’ Ionu
Cu brâu roșu-nțintelat,
Cu fluier înferecat
Și pe-atâta de-sflorat,
Cu băltag încolțurat
Și suman îmbăierat.
Când cu fluieru i-i zâce
Turma tătă i să strânge,
Când cu fluierașu tace
Tătă turma i se-ntoarce.
Colindița nu-i mai multă,
Să trăia cine-o ascultă.
Colinduța-i atâta,
Cine-ascultă să trăia.
69. Colinda păstorilor
Colind tradițional
Io am douăzeci de oi
Și i-oi duce Lui, mei doi
Iaca și io am vreo zece
Și i-oi duce și-un berbece
Și io că-s mai țighinaș
I-oi duce și vreo tri cași
Că așa ni-i rânduiala
Să ne plătim zeciuiala
Că așa ni-i scris în lege
Să plătim un an din zece
Doamne, Împărate sfinte,
Primește și-a noastră cinste
Primește-o și de la noi
Că suntem păstori de oi.
70. Colindița
Colind tradițional
Colindița nu-i mai multă,
Să trăiască cine-ascultă!
Sus la ceruri o-nălțăm
Și la gazde o-nchinăm.
O-nchinăm cu veselie
Și cu mare bucurie,
C-am ajuns seara de-Ajun
A bătrânului Crăciun.
Sus, mai sus vom înălța,
Ce-am știut noi v-am cântat.
Să rămâneți sănătoși,
sănătoși și bucuroși!
C-am ajuns ziua cea sfântă
Când colindele se cântă.
Sărbătoarea lui Cristos
Să vă fie de folos!
71. Colo sus și mai în sus
Colind tradițional
Colo sus și mai în sus
O, Domnului
Sus la poarta raiului,
Suntu-ți, Doamne, mese-ntinse,
Mese-ntinse și subscrise.
Dar la masă cine șade?
Șade Domnul Dumnezeu
Cu preasfântul Fiul Său
Și cu Mihail, Gavrilă
Și cu Ioane, sfinte Ioane
Și cu sfinte Niculaie
Chinuit și gârbovit
C-așa intră Iuda-n rai.
Sus la poarta Raiului,
Scaunul județului,
Șuștariul botezului.
Ei în iad când le-au băgat
Și raiul s-a-ntunecat
Și iadul s-a luminat.
Sus lumina raiului,
Scaunul județului
Șuștariul botezului.
Ei în rai când l-au băgat
Și iadul s-a-ntunecat
Și raiul s-a luminat.
Noi umblăm și colindăm
La bun gazdă să închinăm,
Închinăm de sănătate
De Crăciun să-și aibă parte
72. Din an în an
colindă cu muzica atribuită lui Ciprian Porumbescu; autorul versurilor neconfirmat
Din an în an sosesc la noi
La geam cu Moș Ajun,
E ger cumplit și drumu-i greu
Dar e-obicei străbun.
E sărbătoare și e joc
În casa ta acum
Mai sunt bordeie fără foc
Dar vine un an mai bun.
E veselie și e cânt
În casa ta acum,
Dar nu uita când ești voios,
Române, să fii bun!
Veniți, veniți de sărbători
Veniți, veniți cântând
Să fie rodnic Anul Nou
Și pace pe pământ!
Să fie pruncii sănătoși,
Să crească năzdrăvani,
Voi oameni buni și trecători
Mulți ani, mulți ani, mulți ani!
73. Doamne, a tale cuvinte
Colind tradițional
Doamne a tale cuvinte
Care s-au scris mai-nainte
S-au împlinit precum se știe
Moise la cartea întâie
O minune
De la răsărit răsare
O stea cu lumină mare,
Razele își răspândește
Pe crai îi povățuiește
O minune
Steaua magilor vestește
Viflaemul îi primește
Și din prorocie rară
Pe Mesia îl aflară
O minune
74. Doi oameni bogați
Colind tradițional
Doi oameni bogați,
Domnului nostru
Precum s-au rugat
Dumnezeu le-a dat
Masă, ceastă masă
În mijloc de casă
Și-n mijloc de masă
Măru-i înflorit
Cu mere de-argint.
Doi îngeri din ceri
Jos se cobora,
Mere culegea,
Și-n rai le ducea
Și le împărțea.
75. Domn din ceriu
Colind tradițional
De când Domnu’ s-a născut
Domn din ceriu
Și pământu’ l-a făcut
El bine l-a priponit
De patru stâlpi de-argint.
Și cerul l-a-mpodobit
Tot cu stele mărunțele
Și cu luna printre ele,
Cu soarele strălucind
Tot pământul luminând,
Pe oameni înveselind.
Fire-ai gazdă sănătoasă,
Sănătoasă, veseloasă,
Cumu-i colinda frumoasă.
76. Domnuleț și domn din cer
Colind tradițional
Mare-i seara de-astă seara
Domnuleț și Domn din cer
Și nu-i seara de-astă seara
Ci e seara lui Crăciun,
Lui Crăciun celui bătrân
Când s-a născut Fiul sfânt,
Fiul sfânt pe-acest pământ.
Fiul plânge, stare n-are,
Pe brațele mamei sale.
Noi umblăm și colindăm
Cestor fețe le-nchinăm.
Ne-nchinăm cu sănătate
Tot de bine s-aveți parte
Hristos să vă dea de toate,
Viață lungă, sănătate.
Colinde despre Nașterea Domnului și datinile de Crăciun
În tradiția populară, colindele povestesc Nașterea Domnului, întâlnirea cu păstorii și urările aduse gospodarilor în Ajun. Formele de limbaj regional au fost păstrate acolo unde apar în versurile tradiționale.
77. Aceste case, aceste curți (colind din 1912)
colind tradițional, cules de Al. Mat-ci în 1912
Aceste case, aceste curți,
Domn, Domn din cer,
Așa-nalte, minunate,
Domn, Domn din cer,
De-s cu ceru-asemănate.
Dar în ele cine-mi șade?
Șade Bunul Dumnezeu
Și cu Maica Precista.
Lângă Bunul Dumnezeu
Șade moșul, moș Crăciun.
Lângă moșul, moș Crăciun,
Șade sfânt, sfântul Ștefan.
Lângă sfânt, sfântul Ștefan
Șade sfânt, sfântul Vasile,
Lângă sfânt, sfântul Vasile,
Șade sfânta Bobotează.
Lângă sfânta Bobotează
Șade sfânt, sfântul Ion.
Lângă sfânt, sfântul Ion
Șade sfântul Constantin.
Sus, mai sus, s-a înălțat,
Apa mării a râurat,
Văile a răsunat,
Pietrele a răsturnat,
Boieri mari s-au deșteptat
Și pe Domnul au lăudat.
Dormiți, dormiți, vă culcați
Și pe noi ne ascultați,
Dormiți, dormiți, odihniți
Și pe noi ne dăruiți
Tot cu aur și argint,
Bunătăți de pe pământ,
C-am umblat din sat în sat
Și pe la toți am urat.
78. Sculați, stăpâni, nu dormiți (colind din 1912)
colind tradițional, cules de Al. Mat-ci în 1912
Sculați, stăpâni, nu dormiți,
Că nu-i vremea de dormit,
Ci-i vremea de-mpodobit.
Scoală, stăpână, slujnicele,
Să aștearnă mesele,
Să umple păharele,
Că vă vine Nașterea,
O Naștere de Împărat
Al lui Hristos Cel Luminat
În giulgiuri înfășurat.
Vine Domnul Dumnezeu
Cu o ceată de îngeri,
Făcând slujbe și cântări.
Vine Domnul Dumnezeu
Cu o ceata îngerească,
Pe diavoli să-i biruiască.
Vine Domnul Dumnezeu
Cu Vanghelia deschisă,
În mână cu făclia aprinsă…
Când Dumnezeu se năștea,
Rouă peste câmpi cădea,
Prin păduri lumini ardea,
Din nuiele
— luminele.
Dumnezeu așa zicea:
— Pomeniți Nașterea mea.
Cât de rar, în zile mari!
79. Florile dalbe
Colind tradițional
Scoală gazdă din pătuț
Florile dalbe
Și ne dă un colăcuț
Că mămuca n-o făcut
Sâtă rară n-o avut
Pe când sât-o căpătat
Covata i s-o crepat.
L-o sfădit mama pe tata
Di ce s-o crepat covata.
Când covata o lipchit
Cuptioru’ ni s-o urnit,
Când cuptioru’ l-o tocmit
Anul Nou o și vinit.
80. Fluierul cel păstoresc
Colind tradițional
Fluierul cel păstoresc
Cântă imn dumnezăiesc,
Cu vers dulce mângăios
Că azi s-a născut Hristos
Iată și steaua lucește
Din răsărit preavestește
Și trei regi mânațio de dor
Lasă țări în urma lor.
După stea pornesc cu gând
Să găsească prunc sugând
Și sa-i facă închinare
Pruncului celui sfânt tare
A venit în lume jos
Pentru omul păcătos
Că îngeri și serafimi
Arhangheli și heruvimi
Cânta nașterea ta sfântă,
Cerul și pământul cântă.
81. Ia sculați voi gazde mari
Colind tradițional
Ia sculați voi gazde mari
Ia sculați români plugari
Ca vă vin colindători
Noaptea pe la cântători,
Nu vă vin cu nici un rău,
Ci v-aduc pe Dumnezeu,
Dumnezeu cel mititel,
Mititel și-nfășățel
De la ușe pân’ la masă
Fașa-i dalbă de mătasă
Cu scufie de bumbac
Moale să-i fie la cap
Este-o plata nestemată
Ce cuprinde lumea toată
Busuioc verde pe masă
Rămâi gazdă sănătoasă
La mulți ani cu sănătate
Să vă dea Domnul de toate.
82. Iată vin colindători
Colind tradițional
Iată, vin colindători,
florile dalbe,
Noaptea pe la cântători,
florile dalbe.
Și ei vin mereu, mereu,
florile dalbe,
Și-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe.
Și-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe,
Dumnezeu adevarat
florile dalbe,
Inima să întărească,
florile dalbe,
Oamenii să înfrățească,
florile dalbe
Și de rău să vă mântuiască
Florile dalbe, florile dalbe.
Că pe cer s-a arătat
florile dalbe,
Un luceafăr minunat
florile dalbe.
Noi vă zicem să trăiți,
florile dalbe,
Întru mulți ani fericiți,
florile dalbe.
Și ca pomii să-nfloriți,
florile dalbe,
Și ca ei să-mbătrâniți,
florile dalbe.
83. În Betleem colo jos
Colind tradițional
În Betleem colo jos
Cerul arde luminos
Preacurata naște astăzi
Pe Hristos
Naște-n ieslea boilor
Pe-mpăratul tuturor,
Preacurata stă și plânge
Încetișor.
N-are scutec de-nfășat
Nici hăinuțe de-mbrăcat
Preacurata pentru pruncul
De-mpărat
Nu mai plânge Doamna mea
Pruncul mic l-am înfășa,
Pentru fiul tău Hristos,
Mesia cel luminos.
84. În cetatea-mpărătească
colind religios românesc, autor neidentificat
În cetatea-mpărătească
Prins-au rugii să-nflorească;
Însă nu e rug sau floare,
Ci-i Prea Sfânta Născătoare.
Lângă Maică-n legănel
Doarme Pruncul mititel,
Și în jurul Pruncului
Crește floarea câmpului.
Cresc și spinii ascuțiți,
Printre rugii înfloriți;
Pruncu-n vis se mișcă lin –
I-a ajuns mânuța-n spin.
Din mânuță curge sânge,
Pruncușoru-ncepe-a plânge…
Maica Sfântă-L legăna
Și din gură-L cuvânta:
„Taci cu mama Fiul meu,
Că-Ți va fi cu mult mai greu,
Ucenicul când Te-o vinde
Și pe Cruce Te-or întinde…
Atunci nașterea de-acum
Îți va face-un aspru drum;
Când sudoarea îți va curge
Să ne ierți, Iisuse dulce…”
85. Moș Crăciun (după Unire)
de Andrei Bârseanu
Moș Crăciun cu barba albă,
Vine iar ca alte dăți,
Aducând solie blândă
Ș-un sac plin cu bunătăți.
Prin zăpadă el înoată
Pân’ la margine de sat…
Acolo mi se oprește
Și privind, zice mirat:
„Ce e asta?… Ce minune!…
Ce-am lăsat și ce găsesc?…
Ani, suspine și-ntunerec;
Astăzi toți se veselesc!”
„Hei, moșnege, cum se vede
La voi încă n-a pătruns
Vestea cea de bucurie,
De noroc ce ne-a ajuns!
Isprăvitu-s-a războiul
Și durerea s-a curmat:
Românași din patru unghiuri
Frați cu toții ne-am aflat.
Iar hotare măiestrite
Dintre noi de-acum s-au stins,
Cei de-un neam și cei de-o lege
Lâng-al mamei sân ne-am strâns”.
86. În orașul Viflăem
Colind tradițional
În orașul Viflăem
Veniți toți ca să vedem
Că astăzi ni s-a născut
Domnul cel făr’ de-nceput
Și astăzi s-a împlinit
Pre cum a fost prorocit
Că se va naște Hristos,
Mesia, chip luminos,
Din fecioara Maria.
Trei crai de la răsărit
La-nchinare au venit,
Daruri scumpe aducând.
Și cu îngerii cântând:
„Mărire lui Dumnezeu,
Lui Hristos, fiului său”.
87. Leru-i ler
Colind tradițional
Sus pe cerul înstelat
Mândră stea s-a arătat
Și cu flori de măr în mână
Se coboară peste stână
Îngerii din cer
Leru-i ler
Într-un grajd sărac de lemn
Din cetatea Betleem
Într-o iesle rece scut
Domnul lumii s-a născut
Iar afară-i frig și ger
Leru-i ler
Merg păstorii de se-nchina
Celui ce-a adus lumină
Și peste acest pământ
Pace de la Domnul Sfânt
Laudând pe Cel din cer
Leru-i ler
Iar de către răsărit
Trei regi, trei magi au pornit
Lui Mesia de se-nchină,
Steaua drumul li-l lumină
Stralucind aprins pe cer
Leru-i ler
88. Mărire-ntru cele-nalte
Colind tradițional
Mărire-ntru cele-nalte
Toate stelele să salte,
Salte cerul și pământul
Să laude tot cuvântul.
Această zi preasfințită
Și sărbătoare slăvită
Vă dorim ca să vă fie
Întru mulți ani cu bucurie!
Întru cei de sus mărire,
Pe pământ împăciuire!
La toți oamenii să fie
De acum până-n vecie!
89. Mântuire ne-a sosit
Colind tradițional
Mântuire ne-a sosit
De la Domnul cel preasfânt
Nouă, poporulu său,
De la Domnul Dumnezeu,
Că Fiul dumnezeiesc
Al Tatălui ceresc
S-a născut azi din Fecioară
Voind pentru noi să moară
Ca prin sfânt sângele lui
Să ne facă fiii lui,
Să-i cântăm cu umilintă
Cântarea de biruintă,
Aleluia, aleluia, aleluia,
Lui Dumnezeu unuia.
90. Noi umblăm a colinda
Colind tradițional
Noi umblăm a colinda
De-l-o casă la alta
Să ne căpătăm ceva
Care cu ce s-a-ndura
Și-un cocuț ar avea loc
Ca să-ți căutam de noroc.
Că-s aici câșlegile
Să mărită fetele,
Și feciorii să însor,
Veste bună tuturor.
91. O, ce veste minunată!
Colind tradițional
O ce veste minunată!
În Betleem ni se-arată
Astăzi s-a născut
Cel făr’ de-nceput
Cum au spus proorocii.
Că la Betleem Maria,
Săvârșind călătoria,
Într-un mic sălaș,
Lâng-acel oraș
A născut pe Mesia
Pe Fiul în al său nume
Tatăl l-a trimis în lume
Să se nască
Și să crească,
Să ne mântuiască.
92. Pogorât-a, pogorât
Colind tradițional
Pogorât-a, pogorât
La mulți ani cu bine
Dumnezeu pe-acest pământ,
În mijlocul satului
La casa bogatului
„Bună sara, om bogat.
Gata-i cina de cinat?”
„Gata-i, gata, nu-i de voi,
Că-i de oameni mai ca noi”
Dumnezeu s-o mâniat
Și de-acolo o plecat
La marginea satului
La casa săracului.
„Bună sara, om sărac,
Gata-i cina de cinat?”
„Gata-i, gata, -i puținea
Poftește și dumneata la ea”
Dumnezeu s-o bucurat
La masă s-o așezat
Din care pâine tăia
Domnul la loc o creștea,
Din care pahar bea,
Domnul la loc îl umplea
Și-așa o lăsat Dumnezeu
Să colind tot neamul meu,
Și-așa o lăsat Precesta
Să colind toată lumea.
93. Praznic luminos
colind din repertoriul ardelean; muzică de Timotei Popovici (1870–1950), autorul versurilor neidentificat
Praznic luminos,
Strălucit, frumos,
Astăzi ne-a sosit
Și ne-a-nveselit
Că Mântuitorul
Și izbăvitorul
Cu trup S-a născut
Raiul cel închis
Azi iar s-a deschis,
Șarpelui cumplit
Capul s-a zdrobit
Și strămoșii iară
Prin Sfânta Fecioară
Iar s-au înnoit
Îngerii cântau,
Păstorii fluierau
Magii se-nchinau,
Toți se bucurau.
Dar Irod era
Că se tulbura
De nașterea Sa.
El îl căuta
Voind morții-al da,
Dar pruncul Isus
Din țară s-a dus,
Fie lăudat,
Binecuvântat
De-a pururi. Amin.
94. S-a născut Domnul
Colind tradițional
Auzit-am, auzit
Că s-a născut Domnul sfânt
În ieslea boilor
În turișul oilor
În paiele grâului,
În ogrinjii fânului,
Și la apa lui Iordan
Tot pe drum de măghiran
Acolo s-a botezat
De Ioan cel preacurat,
Frumos nume i-au aflat,
Isus Hristos împărat.
95. Sculați, gazde, nu dormiți!
Colind tradițional
Sculați, gazde, nu dormiți,
Vremea e să vă treziți.
Casa să vi-o aranjați,
Flori de măr,
Și masa s-o încărcați
Flori de măr,
Ca umblăm și colindăm
La mulți ani să vă urăm,
Să traiti, să-ntineriți,
Flori de măr,
Pentru mulți ani fericiți,
Flori de măr,
Și la anul vom veni,
Numai dacă ni-ți pofti.
Și mai multe vom ura,
Flori de măr,
Un cocuț dacă ni-ți da,
Flori de măr,
Și colinda nu-i mai multă,
Să trăia cine ascultă!
Și colinda-i atâta,
Flori de măr,
Cine-ascultă să trăia,
Flori de măr!
96. Seara crăciunului nost’
Colind tradițional
Seara crăciunului nost’
Mare bucurie-o fost
Si-a fost bucurie-n lume
De-așa mare minune
Iosif cu sfânta Maria
Pornit-au călătoria
Și-au ajuns într-un oraș
Și-au cerut puțin sălaș
Să îi lase să se culce
Noaptea-n drum să nu-i apuce
Iar oamenii din cetate
I-au răspuns cu răutate.
Du-te, du-te și ne lasă
Că n-ai loc la noi în casă.
Atunci Preasfânta Fecioară
Ieși din oraș afară.
Și-au ajuns la cei săraci
La un grajd cu niște vaci
Sosi vremea la Maria
Ca să nască pe Mesia.
Și-a născut un prunc frumos
Și-l numea Isus Hristos
Care cu puterea sa
Va înțelepți lumea
97. Sosit-a praznicul iar
Colind tradițional
Sosit-a praznicul iar
De care ne bucurăm
Că Isus din cer coboară
Să se nască-n Viflaem
Din Maria, Maica sfântă,
Mama lui Dumnezeu
N-are loc să se-odihnească,
Să nască pe fiul său.
Ea umblă din casă-n casă
Și nimenea n-o lăsa
Ea bătea din poartă-n poartă,
Până din oraș ieșea
La păstori cum ei sosiră
După ce se odihniră
Cerul frumos strălucea,
De o stea ce răsărea
Ei mergeau pe drum plângând,
Sfântul Iosif și zicând:
„Eu mai văd departe-n zare
Noi vom merge pe-o cărare”
Steaua de la răsărit
Se duce spre asfințit
Să le-arate la magi locul
Unde s-a născut Hristosul
Să se bucure oricine
De nașterea lui Hristos
Că ne-a scos din focul veșnic
Dupa cum proroci-au spus
Să se roage lumea-ntreagă
Împăratului ceresc
Să trimită pacea sfântă
La tot neamul omenesc
Scapă Doamne cu tărie
Pe toți cari se roagă ție
Iar praznicul luminat
Cari cu drag l-am așteptat
Noi dorim ca să vă fie
La mulți ani cu bucurie
La mulți ani s-aveți noroc
De nașterea lui Hristos
98. Steaua sus răsare
colind tradițional, cu versiuni atestate în culegerile lui Anton Pann (1830–1852)
Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua strălucește
Magilor vestește
Că astăzi curata,
Prea nevinovata,
Fecioara Maria
Naște pe Mesia.
Magii cum zăriră
Steaua și porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-l vază
La Dânsul intrară
Și se închinară,
Cu daruri vestite
Lui Hristos menite.
Și de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie,
Tuturor cu bucure
Și de mare veselie.
99. Steaua strălucește
Colind tradițional
Steaua spre Răsărit strălucește,
Steaua împăratului se ivește;
Steaua cu raze mari luminează
Sfânta Naștere adeverează:
Că s-a născut astăzi Cel prea veșnic
Mesia Cristos Cel prea puternic
Din Fecioara Maria curată,
Astăzi este lumea bucurată.
De la stea precum se învățară
Lui Cristos cu daruri se închinară;
I-au adus aur, smirnă și tămâie,
Și le-a fost lor ca să se mângâie
A lor mare bucurie
Și aici la dumneavoastră fie.
100. Sus boieri
Colind tradițional
Sus boieri, nu mai dormiți
O lerui, Doamne
Vremea e să vă gătiți,
Casa să v-o măturați,
Masa să v-o încărcați
Nu dormiți în astă seara,
Ci ședeți la privecheală,
S-așteptăm pe Domnul sfânt
Ca să vie pe pământ
Că e Fiul Cerului
Și Domnul pământului,
Cruce-n casă, cruce-n masă,
Rămâi gazdă sănătoasă
Glosar de termeni poetici
- Iesle – loc unde se pune hrana pentru animale, amintit în povestea Nașterii Domnului.
- Tindă – încăpere de trecere de la intrarea unei case țărănești.
- Troiene – grămezi mari de zăpadă adunate de vânt.
- Promoroacă – strat de cristale de gheață depus pe crengi și obiecte în aer rece.
- Heruvimi – îngeri din tradiția religioasă creștină.
- Crai – conducători sau regi, numiți astfel și magii din tradiția Crăciunului.
- Ler – formulă de refren întâlnită în colindele tradiționale.
- Viflaim – variantă populară a numelui Betleem, locul Nașterii lui Iisus.
- Suman – haină tradițională groasă de lână, purtată mai ales la țară.
- Beteală – fire ori fâșii lucitoare folosite la împodobirea bradului.
- Prorocit – vestit dinainte, prezis, mai ales în limbajul religios.
- Văzduh – spațiul cerului, aerul de deasupra pământului.
- Păcurar – cioban sau păstor, regionalism întâlnit în textele populare.
- Băltag – toporișcă ori secure, purtată uneori de păstori.
- Divan – sfat sau adunare de judecată; uneori, piesă de mobilier.
- Clondir – vas de sticlă folosit pentru băuturi.
- Mohor – denumire populară a unor plante ierboase.
- Imaș – teren de pășunat pentru animale.
Mulțumesc mult! Sărbători frumoase!
Mulțumim, asemenea!