poezii de craciun

Te invităm să descoperi colecția noastră de Poezii de Crăciun care te vor face să trăiești magia Crăciunului la orice vârstă. Cele mai frumoase poezii de Crăciun pentru un Crăciun de poveste.

Vestea celor Trei Magi

În seara sfântă de Crăciun
În drumul nins de lună,
Trei magi călări,
Cu suflet bun aleargă împreună.

Şi cerurile cântă
Şi cântă-n inimile lor
Aprinse bucuria
Azi s-a născut un salvator
Azi s-a născut Mesia!

A sosit Crăciunul

A sosit Crăciunul
O, ce bucurie,
Tu ne aduci Isuse
Har și veselie.
Ce frumos e bradul,
Ce frumos e tot
O ce bucurie,
Parcă nu mai pot.

Noi avem hăinuțe,
Calde și frumoase
Jucării și pâine,
Case călduroase
Dar atâția Doamne,
N-au nici foc nici case,
Nici măicuță bună
Nici hăinuță groasă.

Moș Crăciun – poezii de Moș Crăciun

Într-un ţinut îndepărtat,
Trăieşte Moşul drag şi bun,
De toţi copiii aşteptat.
E preaiubitul Moş Crăciun.

El locuieşte împreună
Cu reni şi spiriduşi.
Cu prinţi, prinţese, zâna bună
Şi cu pitici ghiduşi.

Moșul bun – poezii de Moș Crăciun

Moş Crăciun e moşul bun,
Care a pornit la drum
Şi-a ajuns la noi în tindă,
Dar aşteaptă o colindă.

Dacă-i spun o poezie,
Moşu-mi dă o jucărie.
Dacă-i joc un joc frumos,
Moşu-i tare bucuros.

Simplitate

Păstorii au văzut lumina
Și cei dintâi au alergat.
N-au stat să caute pricina,
Ci umiliți s-au închinat.

Târziu, când cei trei magi sosiră,
Cu ochii sus la steaua lor,
Nedumeriți se sfătuiră
Și întrebară pe-un păstor.

De nu le vrea ciobanul bine
Și-n staul nu-i călăuzea,
N-ar fi știut cui să se-închine,
Căci copilașu-n fân dormea.

Iisus se naște astăzi

Iisus se naște astăzi
Sa-i punem la picioare
Lumina rugaciunii
și-o limpede cântare!

El vine-n leagan verde
De îngerași purtat
Să spele lumea-ntreagă
De rău și de păcat.

Sfinte sarbatori

Când vine vremea rea,
Și primii fulgi de nea
Se scutură din nori de sfinte sărbători,
Povești cu îngerași pentru copii poznași.

Noroc bun, dragi copilași!
Din înaltul cerului,
Pe aripa vântului,
Sosit-am pe Pământ
S-aduc noroc și cânt.

S-aduc la fiecare,
La mic și la mare
Noroc și sănătate
Și zile-mbelșugate.

Vestea cea mai mare

Îngerul s-a arătat
Și păstorii Te-au aflat
Printre mieii mititei,
Cel mai blând din ei.

Steaua când a răsărit,
După dânsa au pornit
Cei trei crai, cu mult alai,
Al Tău zâmbet să le dai.

Iarna

A sosit în haină albă
Într-o mantie de nea
Şi la case puse salbă
Atârnând de ţurţuri grea.

Peste tot e veselie
Chiote şi sănioare
Şi-i atâta gălăgie
C-a ajuns până la soare.

Mare bucurie

Bucurie, bucurie, la apus și răsărit,
Căci a lumii mântuire,
Iată, iată, a sosit!
Din părinti fără avere,
Într-un sat necunoscut,
Un copil sarman și gingas,

Azi, în iesle, S-a născut!
Omenirea prăznuiește,
Îngerii în cor,
Iar Fecioara fericită,
Blând, admiră al ei Odor.

Bradulet, bradut dragut

Brăduleț, brăduț drăguț,
Ninge peste tine
Haide, hai în casa mea
Unde-i cald și bine.

Pom de Anul Nou te fac
O, ce BUCURIE
Cu beteală-am să te-mbrac
Și steluțe o mie.

Și fetițe și băieți
Bătând din mânuțe
Ne-om juca și ți-om cânta
Cântece drăguțe.

Moş Crăciun – poezii de Moș Crăciun

Pe cărări înzăpezite
Printre case viscolite
Moş Crăciun a sosit
Să-i urăm un ,,Bun venit”!

Parcă-ar fi din promoroacă
Ochii râd clipesc a joacă
El împarte jucării,
La cei mai cuminţi copii.

O, brad frumos!

O, brad frumos!
O, brad frumos!
Ce mandru esti!
In ramuri iti infloresc povesti!
Si jucarii stelute noi
Si carti cu zane si eroi
Iar imprejur e cant si joc,
Urari de viata si noroc!

Brăduleț

Brăduleț plin de culori
Și de daruri multe,
Ai venit aici la noi,
De pe vârf de munte.

Brăduleț cu strai de nea
Și steluțe-o mie,
Tu în fiecare an
Ne-aduci bucurie.

Săniuța

Neaua peste tot s-a pus
A venit iarna drăguţa
Hai copii pe deal în sus
Să ne dăm cu săniuţa.

Câte unul, câte doi
Ne suim în sănioară
Fără cai şi fără boi
Săniuţa fuge zboară.

Fatuca Colinda

Colinda din ceruri venita,
Sfioasa cometa,
Bati la fereastra
Si ne dai de veste
Ca Sfanta Craiasa
De Dumnezeu aleasa
Naste pe Mesia.

Colinda fatuca
Cu cosita din stele
Impletita-n inele,
Hai, vino in casa
Si te ospateaza
Cu bucate calde
Din inima date !

Povești de Crăciun

Când vine vremea rea
Cu primii fulgi de nea.
Se scutură din nori
De sfinte sărbători
Poveşti cu îngeraşi
Pentru copii poznaşi.

Poveşti cu sfinţi părinţi
Pentru copii cuminţi.
Aflaţi-le acum
În prag de Moş Ajun.

Se apropie Crăciunul

Flori de tei cădeau de sus
Visare și lumină,
Heruvimi pentru Iisus
Aduc cântare lină.

Se apropie Crăciunul!
Iisuse, pentru tine
Înălțăm colinde sfinte
Înăltam colinde line.

Farmecul colindelor

Colindul ne aduce-n zări
Visare și lumină
Păstori aduc din depărtări
Din albe flori, cunună.

Colindul ne ridică iar
În fața ta, Iisuse,
Cununi de dragoste în dar
În visele-mi ascunse.

A venit Craciunul!

Să ne veselim, copii,
A venit Crăciunul!
Astăzi mii de bucurii
Ne aduce Domnul.

Fiul cel Prea-milostiv
A venit pe lume
Să ne-nvețe să iubim,
Să fim buni în al Său nume.

Haideți toți, cântați în cor,
Noaptea este sfântă,
Cântăm pe Mântuitor
Și a lui izbândă!

Salvator Divin

Pruncușor cu dulce somn
Tu ai fost al vieții Domn,
Chip senin ca și un crin,
Salvator Divin!

Ieslea mică ți-a fost pat,
Staulul ți-a fost palat,
Iar faclii, stele mii,
Câte Tu le stii.

A sosit Crăciunul

A sosit Crăciunul!
O, ce bucurie!
Tu ne-aduci, Iisuse,
Har și veselie.
Ce frumos e bradul,
Ce frumos e tot!
O, ce bucurie, parcă nu mai pot.

Noi avem hăinuțe
Albe și frumoase,
Jucării și pâine,
Case călduroase.
Dar atâția, Doamne,
N-au nici foc, nici casă,
Nici măicuță bună,
Nici hăinuță groasă.

Dă-mi inima bună
Tu, Iisuse, mie,
Să-mpart cu săracii
Marea-mi bucurie.
Toți de-ar face astfel
O, ce sărbătoare!
N-ar mai plânge nimeni,
Că-i sărac și n-are.

De Crǎciun

De vrei sǎ ştii, copile-ţi spun
Ce-nseamnǎ pentru noi Crǎciun:
E sǎrbǎtoarea ce-aminteşte
Cǎ Fiul Domnului soseşte.

El pe pǎmânt o sǎ trǎiascǎ
Pe oameni sǎ îi mântuiascǎ.
Cât vei trǎi sǎ o cinsteşti
Tot timpul sǎ ţi-oaminteşti.

Şi-n casǎ de Crǎciun sǎ fie
Doar sǎrbǎtoare, bucurie
Bradul sǎ îl împodobeşti
Lângǎ el daruri sǎ gǎseşti.

Bucate bune sǎ ai pe masǎ,
Sǎ porţi îmbrǎcǎminte-aleasǎ,
Colindul sfânt tu îl primeşte
Ce naşterea lui Iisus ţi-o vesteşte.

În noaptea sfântǎ

În noaptea sfântǎ de Crǎciun,
Pe drumul nins de lunǎ,
Trei magi cǎlǎri, cu suflet bun
Aleargǎ împreunǎ.

De unde vin? Cum se numesc
Ce doruri îi frǎmântǎ?
Spre-o iesle ei cǎlǎtoresc
Şi cerurile cântǎ.

Şi cântǎ-n inimile lor
Aprinsǎ bucuria:
Azi s-a nǎscut un Salvator
Azi s-a nǎscut Mesia!

El stǎ în ieslea lui şi azi
Iertare dând şi viaţǎ,
Încearcǎ în genunchi şi cazi
Cu inima-ţi de gheaţǎ.

Poezii de Crăciun scurte

Sărbătoarea Crăciunului

Astăzi s-a născut Iisus,
E un semn venit de Sus!
Cu toți să ne bucurăm,
Un colind noi să cântăm.
E din nou sărbătoare,
Nu-i motiv de întristare.
Moșul deja a sosit.
Sigur, puțin obosit,
Cu darul mult dorit
Mult noroc și sănătate
Un Crăciun plin cu de toate.

Vestea nașterii Domnului (poezie de Crăciun Grupa Mică)

Răsuna blând spre seară
Al clopotelor cânt
Ca vine, vine iarna
Iisus pe acest pământ.

În noaptea în care te-ai născut
Iisuse pentru mine
Cu ploi de îngeri s-au umplut
Înălțimile senine.

Se apropie Craciunul (poezie de Crăciun Grupa Mică)

Se apropie Crăciunul,
Vino să te rogi duios!
Să crești curat, copile
Ca bradul de frumos!

Colindul te coboară sfânt
În casa mea, Iisuse,
În cor de îngeri pe pământ
Din vremurile apuse,

Moș Crăciun (poezie de Crăciun Grupa Mică)

Fulgii albi încep să cadă,
Moş Crăciun ca să îi vadă.
Să ştie să pregătească,
Bradul să-l împodobească.

– Moş Crăciun, tu să vii
Cu mulţi saci de jucării,
Să nu uiţi că grupa mică,
Deşi este mai pitică,
A-nvăţat să-ţi spună ţie
Cântece şi-o poezie.

Bucurie – poezie de Crăciun scurtă

O, ce bucurie mare!
Vine-o mare sărbătoare,
Sărbătoarea de Crăciun
De la Domnul meu cel bun.

Vine Crăciunul – poezie de Crăciun scurtă

A sosit de prin troiene
Ziua de Crăciun, copii!
Moș Crăciun sosește-alene
Cu un sac de jucării.

Moș Crăciun – poezii de Moș Crăciun

Iată, momentul cel drag:
Moș Crăciun este în prag!
Lăsând sacul greu din spate,
Generos, daruri ne-mparte.

Ne-a vorbit, ne-a mângâiat,
Noi cu drag i-am recitat
Poezii, am și cântat,
Apoi, discret, a plecat…

Poate la alți prichindei,
Să-i bucure și pe ei!

Sfinte sărbători

Când vine vremea rea,
Și primii fulgi de nea
Se scutură din nori de sfinte sărbători,
Povești cu îngerași pentru copii poznași.

Noroc bun, dragi copilași!!!
Din înaltul cerului,
Pe aripa vântului,
Sosit-am pe pământ
S-aduc noroc și cânt.

S-aduc la fiecare,
La mic și la mare
Noroc și sănătate
Și zile-mbelșugate.

Cine-i la portiță?

Azi la noi la grădiniță,
A spus tare o fetiță,
Oare cine-i la portiță?

Uite-un moș cu barbă albă
Cu obrajii ca o nalbă
Și cu haina toata dalbă.

Mai departe, știți voi bine
Cine-i moșul care vine,
Cine-i la portiță, cine-i?

Asta-i seara de Ajun

Asta-i seara de Ajun.
Vai, ce-mi bate inimioara!
Unde-o fi Moşul acum,
A venit cu sănioara?

Ridic ochii către cer
Şi văd steaua ce răsare,
Unde-i Moşul, ce să-i cer?
Va veni la mine oare?

Întrebând, tot întrebând,
Adormi copilul dus,
Moşul a sosit curând
Şi un dar sub pom i-a pus.

Se apropie Crăciunul – poezie de Crăciun scurtă

Se apropie Crăciunul
Vino să te rogi cu mine!
Iisus se naște astăzi
Copile, pentru tine!

Se apropie Crăciunul
Cu bradu-mpodobit
Iisus ne cere-n taină
Să îngenunchiem smerit.

Oaspetele

Bună seara, bună seara
Iaca vin cu sănioara
Și cu daruri proaspete
Bucuroși de oaspete?

Bucuroși, bucuroși
Strigă glasuri de copii
Moșule, de unde vii?

Iaca vin din moși strămoși
Încărcat cu daruri mii
Toate-s pentru voi copii!

Moș Crăciun – poezie de Crăciun scurtă

În bătrâni se povestește
Că-n tot anul negreșit
Moș Crăciun pribeag sosește
Niciodată n-a lipsit.

Noi am fost cuminți tot anul
Și miloși am fost mereu
Și în fiecare seară
Ne-am rugat la Dumnezeu.

A venit Crăciunul

Să ne veselim, copii,
A venit Crăciunul!
Astăzi mii de bucurii
Ne aduce Domnul.

Fiul cel Prea-milostiv
A venit pe lume
Să ne-nvețe să iubim,
Să fim buni în al Său nume.

Haideți toți, cântați în cor,
Noaptea este sfântă,
Cântăm pe Mântuitor
Și a lui izbândă!

O, brad frumos! – poezie de Crăciun scurtă

O, brad frumos!
O, brad frumos!
Ce mândru ești!
În ramuri îți înfloresc povești!

Și jucării steluțe noi,
Și cărți cu zâne și eroi,
Iar împrejur e cânt și joc,
Urări de viață și noroc!

Colinda – poezie de Crăciun scurtă

Colinda din ceruri venită,
Sfioasă cometa,
Bați la fereastră
Și ne dai de veste
Că Sfânta Crăiasă
De Dumnezeu aleasă
Naște pe Mesia.

Seara de Ajun

Este seara de Ajun,
Noaptea Sfântă, minunată,
Dinainte de Crăciun,
De copii mult aşteptată.

Brăduţul l-am cumpărat.
Ba l-am şi împodobit.
Cu globuri l-am colorat,
Cu beteală l-am gătit.

Mama spune-n continuare
O poveste de demult.
„Leru-i ler” în depărtare,
Parcă vine din trecut.

Mama-ncet ne povesteşte
Despre seara de Ajun.
Glasul ei suav rosteşte,
Colinde se-aud din drum.

În Ajun

-Ce troiene de zăpadă
Și ce viscol e afară
Și cum crește neaua deasă!
Moșul mai poate să iasă?

-Nu te-ngrijora, copilă,
Moșul sigur o să vină,
Are reni la sănioară
Și prin văzduh iute zboară.

Uite, Moșul intră-n casă,
Neaua-i prinsă-n barba deasa,
Este vesel și vioi.
-Bine ai venit la noi!

Pregătiri de Crăciun

Din cuptorul încins bine
O aromă dulce, vine
De la cozonaci gustoși,
Mulți, rumeniți și pufoși.

Mama, buni, suflecate,
Prepară zeci de bucate.
Cârnați, caltaboși, fripturi,
Sarmale și prăjituri.

Noi, copii, ajutăm,
Casa frumos o ornăm,
Bradul îl împodobim,
Dorim utili să fim.

A sosit Crăciunul

A sosit Crăciunul!
O, ce bucurie!
Tu ne-aduci, Iisuse,
Har și veselie.
Ce frumos e bradul,
Ce frumos e tot!
O, ce bucurie, parcă nu mai pot.

Noi avem hăinuțe
Albe și frumoase,
Jucării și pâine,
Case călduroase.
Dar atâția, Doamne,
N-au nici foc, nici casă,
Nici măicuță bună,
Nici hăinuță groasă.

Dă-mi inima bună
Tu, Iisuse, mie,
Să-mpart cu săracii
Marea-mi bucurie.
Toți de-ar face astfel
O, ce sărbătoare!
N-ar mai plânge nimeni,
Că-i sărac și n-are.

Crăciunul

Iarnă grea, iarnă ușoară
Se așterne peste țară,
Stelele din cer coboară
Ca o pasăre ușoară
Și pe crengi verzi se așază,
Rază vie lângă rază,
Toți copiii să le vază.

Țara toată, ca semn bun,
Bradu-nalță de Crăciun
În oraș și în catun,
Și dă viață peste an,
Îl ornează diafan
Ca pe propriul talisman.

Țară, brad, Crăciun și iarnă,
Vântul suflă larg din goarnă,
Stelele caru-și răstoarnă
Peste-a noastră bucurie:
Sărbătoare, veselie,
Visuri de copilărie!

Crăciunul

Cad în ferăstruică fulgi,
Și se fac în râuri lungi.
Intră-n casă ușurel,
Bunu și tata cu el.

Aduc lemne, iar motanul,
Albit de la nea, sărmanul,
Țup, a sărit pe cuptor,
Scuturând blana de zor.

Ca-n povești e de plăcut!
Și colinda a-nceput;
Ce lumini scânteietoare,
Se simte că-i sărbătoare!

Noaptea de Crăciun

În noaptea de Crăciun, din cerul mohorât, se cer steluţe albe.
Copacii fără frunze și-au prins frumoase salbe.
Cearșaful alb al iernei a învelit câmpia
Adăpostind sub dânsul nădejdea, bucuria.

Copiii şi părinţii, bunica şi bunicul
Cuprinşi de nerăbdare aşteaptă azi, Crăciunul.
Noi am fost cuminţi tot anul și tot buni am fost mereu
Dimineaţa ca şi seara ne-am rugat lui Dumnezeu.

Pregătiri de Crăciun

La școală și grădiniță
Norii astăzi țin ședință.
Supărați și cenușii,
Au chemat pe toți părinții
Pentru-a iernii ghidușii.

Soarele e zgribulit,
Îmbrăcat în haine groase,
Ia pastile că-i răcit,
Stă în pat și plapumi coase.

Pisicuța mea Gheruța
Toarce sub calorifer,
Să colinde-ar vrea drăguța
Și tot miaună de zor.

Martinel și Ursitica
Stau cuminți într-un bârlog.
Le-a făcut cojoc mămica,
Ursuleasa Martinică.

Moșului au scris scrisoare
Să le-aducă jucării,
Patinuțe pentru gheață,
Și din zmeură dulceață,
Prăjituri și bombonele,
Și un fagure de miere.

Moș Crăciun – poezii de Moș Crăciun

– Mami-i cineva la ușă!
– Poate este vreo mătușă.
– Mătușă cu barbă, în roșu?!
Frățiori, a venit Moșul!

Vremea de colinde

Afară vântul s-a-nțetit
Și ninge nu știu unde.
Pe ulițe apar copii,
E vremea de colinde.

Din poartă-n poartă se opresc
Și cântă pe la gazde,
Iar gospodinele roiesc
Cu nuci și mere coapte.

Și merg pe ulițe râzând
Și cad și se ridică,
Doar câte-un câine mai flămând
Le dă prilej de frică.

Și cerul le trimite vești
Și-ncepe ca să cearnă
Zăpadă albă, fulgi de nea,
O mantie de iarnă.

Răsună satul de colinde,
Nimic n-ar fi de spus,
Însă colindul de copil
Ajunge până la Iisus.

Copiii se întorc spre case
E noapte și e frig,
Au început să simtă asta,
Mușcând cu greu dintr-un covrig.

De sus din cer, Iisus Hristos
Privește-ngândurat,
Copiii-aceștia minunați
Pe El l-au colindat.

Seara de Crăciun

Se aud colinde jos pe sub ferestre.
Copiii i-aduc slava lui Iisus,
Cu toți îmbujorați de vântul rece,
Iar fulgii deși de zăpadă cad de sus.

Târziu spre seară ei ajung acasă,
La bradul plin de globuri aurii.
Mama, le pune bunătăți pe masă,
Cu drag îi ospătează pe copii.

E noaptea magică și minunată
Când totul pare că este schimbat,
E noaptea-n care Moș Crăciun se arată
Bătrân de ani, cu sacul încărcat.

Pentru copiii care au fost cuminți
Și silitori, la școală au învățat,
Și cei care-i ascultă pe părinți
Și care cu mult drag l-au așteptat.

Seara de Ajun – poezii de Moș Crăciun

Este seara de Ajun.
Moș Craciun, poate-i pe drum,
Și să ne vadă cuminți,
Că-i ascultăm pe părinți.

Noaptea magică

Când clopoței se aud în depărtare
Și fulgi pufoși de nea cad pe pământ,
De peste munți, de dincolo de zare
Coruri de îngeri se aud cântând.

Ei cântă și vestesc că e Crăciunul,
Iar Moșul vine iarăși la copii.
El vine chiar odată cu Ajunul,
Cu dulciuri și cu multe jucării.

Bradul de Crăciun

Un iepuraș și-o veveriță
În cojoace cu fundiță
S-au gândit s-aleagă-n zare
Un brăduț cu vârfu-n soare.

Să-l orneze cât mai bine:
Saci și coșulețe pline
Cu ghindă și cu alune,
Cu nuci, afine și prune,

Morcovi, varză, pere dulci
Chiar și-o mână de laptuci,
Becuri multe colorate
Să se vadă de departe.

Vin, se prind în hora mare
Urșii cu nea în spinare,
Lupii, râsii, corbii toți
Însoțiți de mulți nepoți,

Căprioare, cerbi, cocoșii,
Ierunci cu bărbițe roșii,
Porumbei, păsări de baltă
Ce-au rămas la noi în vatră,

Gheonoaia și godacii,
Din râuri au venit racii,
Păstravii-au privit râzând
Bradul de Crăciunul Sfânt.

Au venit din zari străine
Struți frumoși, dar și cămile.
Cum măreț brăduțul este.

Vine Moșul din Poveste
Îmbrăcat în blănuri calde
Puse și la reni pe spate,

Fulgi enormi sclipesc sub lună,
Cete de copii s-adună,
Chiar și broaștele din baltă
Și vulpița cea șireată,

Cântă fain, spun poezii
Și fac multe ghidușii…
După daruri Moșul pleacă
Printre stele c-o teleagă
Și se miră că-n padure
N-a văzut cozi de secure.

Mic și mare s-au distrat,
Bradul înalt l-au protejat,
Așa va rămâne-n zare
Împletind raze de soare!

Bun venit!

Bun venit, dragi părinți!
Așa cum v-am învățat,
Ca în fiecare an,
Noi aici vă așteptăm,
Pe Moșul să-l întâmpinăm.

De reciți o poezie
Sau de cânți un cântecel
Moș Crăciun te va-ncânta
Cu un dar din tolba sa!

Colind

Bună seara, gazdă bună,
Noi ne-am pregătit o lună,
Să venim să colindăm
Și multe să vă urăm.

Deschideți porțile largi,
Căci noi, copilașii dragi,
Vă dorim s-aveți de toate,
Holdele îmbelșugate,

Masa plină de bucate
Și copile minunate,
Băieței buni, sănătoși,
Și la minte luminoși,

Să v-aducă bucurii!
Hai, găzduță, nu mai vii?
Că e ger cumplit, afară,
Mânuțele ne-nghețară.

Pe zurgălăi de aramă,
Și trăistuțe de la mama.
Să nu ieși cu mâna goală,
Pune colăcei în poală,

Mere, nuci și cozonac,
Rumen, pufos, cu mult mac.
Să trăiți, să înfloriți
Și frumos să-mbătrâniți,

Iar la anul, când venim,
Tot voioși să vă găsim.
S-aveți zile minunate,
La mulți ani și sănătate!

Doinița scrie lui Mos Craciun

O, Mos Craciun, batrane bun,
Am vrut sa te’ntalnesc si eu.
Si-am vrut. O Mos Craciun,

Am vrut sa-ti spun,
Tot chinul meu si tot amarul greu;
Ca numai tu asculti copiii, Mos Craciun,
Da, numai tu esti bun,
Si Dumnezeu…

Am, Mos Craciun, o calda rugaminte.
Anume, de te duci prin tari, departe,
Sa-i iesi si lui taticul inainte,
Si roaga-l sa ne scrie grabnic, carte,
Ca noi numai de lacrimi avem parte…

Mamica n’a mai ras de ani de zile,
Sau rasfoim scrisori cu invechite file,
Venite de la dansul din razboi,
Si oridecateori e vorba de taticul,
De cand se mai batea cu bolsevicul,
Se las’o toamna neagra peste noi…

Mamica tace vesnic si ofteaza,
Si-aprinde seara lumanarea’n sfesnic,
De noi topim cu Precista’ntr’o raza,
Cu plansul ei si Pruncul ei cel vesnic…

Sa-i spui asa, tatichii, Mos Craciune,
Ca suntem mari si-umblam acum la scoala,
Dar basme nu mai are cin’ne spune…
Bunica -spune mama, cand ne spala-
S’a dus intr’o Dumineca la liturghie
Si s’a’ntalnit cu Dumnezeu,
Si-au tot vorbit mereu si s’au tot dus…
Si ea acuma nu mai stie inapoi sa vie,
Nici plansetele noastre pan’la ea n’ajung,
Ca-i drumul lung,
Si-a pus-o Dumnezeu,
Ingrijitoare peste lumanarile de seu
Ce se aprind, in ceruri, sus,
Cand susoteste frunza si se lasa seara…

De-o vreme Dorul nu mai canta cu vioara
Ca n’am avut cu ce plati chirie,
Si-a scos mamica lucruri la vanzare;
Dar Dorul, Dorul, bietul, el nu stie,
Si-si canta’n gand romantele lunare…
El crede ca vioara-i la tocmit…

Da, Mos Craciun, traim cu totii ca’ntr’un schit,
Si ochii mamei parca’s flori de tintirim…
De cand taticu-i dus si n’a venit…
In tot ce facem, spunem si gandim,
Noi numai de taticul povestim…

Asculta, Mos Craciun, mamica spune,
-Povestea ei de leagan, cu’n taciune,
Ce s’a’ntalnit odata cu’n carbune-
Ca tata se mai bate… Si’ar sa vie,
Dar n’are cum pleca din batalie.

Ea biata spune, dar eu nu o mai cred,
Si-i plang de mila uneori sub pled.
Si-as vrea s’o mangai… Ah, de-as sti cum!
De-aceea, Mos Craciune, dac’o fi si-o fi,
Si-l vei cata si nu-l vei mai gasi,
Sub nici o zare si pe nici un drum,
Sa-mi spui in fata… nu ma mai minti,
Ca mie de atat mi-i frica:
De jalea ce-o va prinde pe mamica
-S’o prapadi si dansa ca bunica…-
Si vom ramane mici si fara de mamica…

Sa-mi spui in fata ca eu n’am sa plang.
Si mana palida la piept am sa i-o strang,
Am s’o desmierd, obraz langa obraz,
Si am sa-i spun tot intamplari cu haz,
Ca sa uitam de toate… Si-or sa treaca,
Ani dupa ani prin casa-ne saraca,
Pan’ ce vom sti cu totii, intr’o zi,
Ca el, taticul, nu va mai veni…
Si ne vom mangaia’n tacere, ca orfanii,
Ce duc tristeti pe umeri si litanii…

Ti-am pus atatea lacrimi in scrisoare!
Intai spre rasarit si-apoi spre soare-apune,
Acuma du-te, Mos Craciune,
Si cata-ni-l si ada-l pe taticul.
Si dac’ar fi sa nu-l gasesti,
Sa nu-mi mai scrii povesti,
Trimite-mi indarat doar plicul…

Ca eu cunosc povestea care minte,
Si rugaciunile si lacrima fierbine;
Si-acuma du-te, Mos Craciun,
Drum bun, batrane drag, drum bun…

Doinita, fata mamei cea cuminte..

Colindătorii

Cad fulgii mari încet zburând,
Și-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând
De mult uitarăm jocul.
De mult și patul ne-aștepta,
Dar cine să ne culce?
Rugată, mama repetă
Cu glasul rar și dulce

Cum stă pe paie’n frig Hristos
În ieslea cea săracă,
Și boul cum sufla milos
Căldura ca să-I facă,
Drăguț un miel cum I-au adus
Păstorii de la stână
Și îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mână.

Și-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr’o colindă,
Și vin mereu, s’opresc în drum,
S-aud acum în tindă –

Noi stăm cu ochii pironiți
Și fără de suflare;
Sunt îngerii din cer veniți
Cu Ler, oi Domnul mare!

Ei cântă înălțător și rar
Cântări de biruință,
Apoi se’ntorc și plâng amar
De-a Iudei necredința,
De spini, de-ostași, și c’a murit…
Dar s-a deschis mormântul
Și El acum e’n cer suit
Și judecă pământul.

Și până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul –
Sărac ne-a fost, dar cald și drag
În casă-ne Crăciunul.
Și când târziu ne biruia
Pe vatră caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Și’n fașe mic pe Domnul.

Colind

Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer,
Cerne Maica, cerne,
Fulgii moi i-asterne,
Nimeni sa nu-i vada
Urma prin zapada,
Sa nu se cunoasca
Ce Fiu va sa nasca.

Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer,
Coboara, coboara
Presfânta Fecioara;
Dar pe unde merge
Urma i se sterge,
Taina din vecie
Nimeni sa n-o stie.

Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer,
Intra-n staul, iata
Maica Preacurata
În staul de vite,
Pe paie strujite,
Sa nu se cunoasca
Ce Fiu va sa nasca.

Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer,
Cerne luna, cerne,
Raze albe-asterne,
Lumina cereasca
Din iesle sa creasca,
Razele-n zapada
Îngeri sa le vada,
Din înaltul Cer,
Lerui, Doamne, Ler!

Poezie de Crăciun

Un cântec aurește și-o stea la geam se-aprinde
și-o ciocănire albă în visul dinspre stradă.
Ce pas se mai oprește în gheață și zăpadă,
la casa zăvorită de astăzi să colinde?

Pe leneșă beteală de tristă promoroacă
aud colindătorii cu steaua de cleștar
și înțeleg că-i steaua anilor limpezi, dar
o las pe sub fereastra să lunece, să treacă.

Și magica lui ușa trecutu’ncet și-atinge
și văd un pom de aur când se deschide ușa…
Dar dacă mâna, grabnic, luminile le stinge
și smulge mandarină și toba și păpușa?

Cine-a gonit din bradul cu inimi mici de stele
și n’a mai vrut din aur să cheme înapoi
îngerii triști de zahăr și săniile moi
zâmbind cu Moș-Crăciunii de turtă dulce’n ele?…

S-au stins în brad luceferi și portocale’n mine.
Zac jucării de vise pe fund uitat de ladă.
În scrinuri vechi dorm îngeri și inimi de zăpadă
și zilele de aur ca niște mandarine.

Și doar colinda curge… De ce atâta zvon,
când mâna ostenită nu-i face semn să vină?
E mai adânc, când ninge pe cântec și lumină,
peste colinda vieții și steaua de carton.

Urme de colind

Pe urme dalbe de colind
mă poartă din nou gândul
strâng amintirile șirag
și doruri, rânduri, rânduri.

Blajin, Crăciunul a trecut
și eu tot număr anii
dalbe flori, cântări ascult
mătănii în zăpadă …

– Îți văd tristețea pe obraz
și lacrimi înnodate
aștepți de mult, aștepți și azi,
dar ei sunt duși departe …

Chipul tău cel îndrăgit
e brăzdat de durere
trupul ți-a scăzut smerit
la poarta depărtării

Nu te-amagi că vor veni
făcând din an tot postul
deschide plicuri și scrisori
ferestre și imagini.

Pe urme dalbe de colind
te fură somnu-n rugăciuni
alte amintiri încet te prind
și Ceru-i plin … de stele.

Vezi Top 100 cărți ale anului 2022