Cartea cu cel mai pregnant iz testimoniar al inegalabilului scriitor Vladimir Nabokov este, din punctul meu de vedere, Ada sau ardoarea.
Prinsă între basmologie și un poliglotism derutant, cartea scriitorului ruso-american creează o acută senzație labirintică în care căutarea iubirii și a desăvârșirii plămădesc în vatra sufletului încântătoarea stilizare prin șlefuire ale unor vulcanice trăiri.
O relație mai mult decât inocentă, situată între prohibitivism și incest, înfige țărușii unor trăiri și simțiri devastatoare în colbul ducerii-n neștire. Acesta pare a fi puntea, laitmotivul. însă, dincolo de această superficială apreciere, cartea lui Nabokov etalerază sufocanta dependență a două cercuri de viață cu întregul interior incandescent prin petece de pârjolitor intimism.
Între eroare și necesitate, perimare și analgezicul joc alc rătăcirii, cele două incestuoase personaje ale lui Vladimir Nabokov urcă pe o amețitoare treaptă intensitatea trăirismului senzorial cu alură de inteligență academico-sfidătoarte, într-un autism al închistatei societăți în care, chiar dacă viețuiesc, adeseori departe unul de celălalt, totuși virusul coroziv al inseparabilității îi aduce mai mereu unul lângă celălalt într-un capricios flux-reflux existențial care condamnă și exonerează cu aceeași unitate de măsură.
Nabokov nu caută în vreun fel culpabilizarea acestei relații prin intermediul confesiunii, ba dimpotrivă, el așează pe un luminat piedestal intensitatea trăirilor comune, cu acel serafic strangulator care creează năucitoare flori de abis în cele două lacome suflete într-o ardoare a celestei adorări printre conjugări viu colorate și incisive doruri tentaculare, creionând eterne punți de legătură între celest și teluric prin jocul care fandează cu pricepere între lumini și umbre.
O carte răvășitoare!
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Vladimir Nabokov:
