La momentul apariției romanului ” Bouvard și Pecuchet”, Gustave Flaubert surprindea lumea literară cu un altfel de registru al narațiunii. Schimbând stilul scriitoricesc, el trece de la epocalele sale dramatizări la o creație care îmbină, într-un mod absolut fenomenal, umorul cu moravurile unei epoci dominate de nejustificate prejudecăți, uzitând de un întreg arsenal de fine dar incisive apropouri, cuvinte atât de bine plasate încât tăișul lor ating dintr-o singură mișcare organele infatuării.
Deși Flaubert a eșuat în încercarea sa de a face din această carte capodopera întregii sale activități literare, totuși ”Bouvard și Pecuchet”, trăiește în umbra unor inestimabile capodopere ale sale, precum ”Madame Bovary” și ”Ispitirea Sfântului Anton”. Totuși romanul este o adevărată lovitură, un colpo di fulmine, cum spun italienii.
Doi copiști, aflați la jumătatea vieții biologice, se întâlnesc absolut întâmplător, având caractere izbitor de asemănătoare. De aici începe veritabila sarabandă a evenimentelor, căci cei doi oameni cu pretenții intelectuale se visează savanți, asta după ce au copiat o îndelungată vreme tot soiul de teze de doctorat și alte lucrări ale adevăraților savanți. Așa că cei doi nu precupețesc absolut nici un efort în nenumăratele lor eforturi de a izbuti să amprenteze cumva marmura eternității cu descoperirile lor epocale. Totuși ei eșuează în absolut toate încercările lor, de la agricultură până la astronomie, neputând să găsească absolut nici un răspuns pentru continuele lor naufragieri în golful repetenților.
Aceasta este zdravăna palmă dată de Flaubert academicienilor cu diplome cumpărate de la tarabele oportuniștilor, biciul care mângâie pseudoștiința ipocriziei înecate de sucul gastric al înfumurării.
Lucrând o îndelungată perioadă de timp la această carte, documentându-se temeinic pentru a justifica încercările eroilor, Flaubert ne oferă strălucirea erudiției sale, dar și măiestria unei serafice noblesse oblige care curge din neastâmpărul condeiului său într-o gimnastică necesară a unor gânduri și simțiri deosebite.
”Bouvard și Pecuchet” este o carte acaparatoare, cu un stil aparent facil, presărat cu ironii și persiflări voalate, cu înfierări care pot fi foarte ușor confundate cu încurajarea, cu zboruri vârtoase care de fapt sunt iminente prăbușiri.
Citiți cartea ,pentru că merită să vă bucurați sufletul cu o adevărată capodoperă.
Alte recenzii de la Gustave Flaubert:
