Îmi este greu să vorbesc despre această carte pentru că este o carte care mi-a plăcut foarte mult şi când mă gândesc la ea emoţiile mă invadează şi nu mai ştiu ce să scriu să explic şi altora ce mi-a plăcut atât de mult. Am fost dintotdeauna adepta cărţilor care m-au învăţat ceva şi care m-au ajutat implicit să evoluez. Citisem pe net despre cărţile Aurorei şi mi-am promis că o să citesc măcar una dintre ele. Îmi amintesc că am câştigat un voucher la un concurs şi printre cărţile ce îmi ingroaşă wishlistul se afla si Aurora cu cărţile ei cu şi despre femei. Am citit această carte pe nerăsuflate, am purtat-o cu mine la cursuri, în autobuze, în curte şi prin casă.
‘Care pe care: femei şi bărbaţi‘ de Aurora Liiceanu şi Alice Năstase este o carte a cărei acţiune este alcătuită dintr-o serie de poveşti de viaţă ale unor femei care nu au noroc in dragoste şi tind să cred că nu sunt doar auzite de autoare, ci chiar veridice prin propria experienţă. La fiecare pas autoarele oferă doze de umor, poezie si romantism, filosofie si optimism. Tonul general al cărţii este de carte de dezvoltare personală pe planul amoros. Mie, una mi-a oferit speranţă, optimism, o doză de bucurie intr-o zi gri de toamna şi cred că poate însenina şi zilele altcuiva.
Fără să deprime prin poveştile triste de dragoste explorate, cartea oferă o mulţime de sfaturi folositoare pe planul relaţiilor, dar şi al vieţii de femeie în general. Am învăţat că există speranţă în orice situaţie, că o femeie trebuie să ştie să fie diplomată pentru a câştiga orice confruntare, că fericirea se face cu propria mână, că iubirea cere efort susţinut şi complicitate şi multe altele care mi s-au întipărit in suflet.
Cartea este structurată pe capitole, câte unul scris de fiecare autoare şi are la început un citat, un proverb, câteva versuri foarte interesante şi relevante pentru conţinutul capitolului. Fiecare capitol are povestea lui, sfaturile, ideile, doza de filosofie şi psihologie, farmecul propriu şi deşi cartea nu are o acţiune care să lege prin subiect capitolele, nu o să te lase să o laşi din mână.
Lectura sa o asemăn unei prăjituri delicioase de care nu te poţi sătura până nu o vezi terminată, unei călătorii iniţiatice lipsite de provocări, dar conţinând învăţăturile, unei experienţe pe care orice fată, domnişoară,femeie trebuie să o aibă.
Citate care mi-au rămas în suflet :
‘Ci măsurile răbdării de care avem nevoie pentru ca iubiţii să înţeleagă că inima noastră e unul dintre prea putinele sanctuare ale fericirii posibile; formele trainice ale iertării cu care să-i primi de fiecare dată, acasă, după rătăcirile lor vinovate ; vigoarea forţei de a pricepe că dragostea pogoară peste noi nepermis de rar, într-o viaţă ce curge cumplit într-o singură direcţie; conturile abrupte ale curajului de a recunoaşte că în zadar, noapte de noapte, ne visăm mame ale copiilor lor, dacă, dimineaţă de dimineaţă, ne trezim plângând.‘
‘Doar dacă vreodată va mai începe furtuna şi dragostea va cădea din cer ca un fulger, voi întinde mâna spre tine.’
„De când mi-ai pus capul pe genunchi, mi-e bine./Nu ştiam că mă voi vindeca de mine, cu tine./Vorbele, gândurile, împletirile, crezusem că-mi ajung./Nu ştiam. Au zvâcnit umerii,au crescut braţele: fusesem ciung.” T.Arghezi
Alte recenzii de la Aurora Liiceanu şi Alice Nastase:
