Cartea fără nume a apărut în 2006 fiind publicată mai întâi pe internet deoarece nicio editură nu a dorit să o publice. Motivele pentru care editurile s-au ferit să accepte publicarea au fost în principal două, și anume că romanul nu se poate încadra ușor într-un gen literar, iar cel de-al doilea a fost că autorul a refuzat să își divulge identitatea.
În cele din urmă cartea a apărut pe internet sub pseudonimul Anonymous. Având însă un succes destul de mare în cele din urmă editurile au acceptat și publicarea pe hârtie, lucru ce a dus la vânzarea a peste 2 miloane de exemplare.
Subiectul cărți este unul oarecum fantastic, acțiunea desfășurându-se într-un mic oras, Santa Mondega, unde crima și violența fac casă bună cu mizeria și corupția. Atmosfera este una decadentă iar personajele sunt pline de vicii și alegeri dubioase încât cu greu se poate găsi o persoană cinstită în întreg orașul.
Acțiunea începe cu faptul că un mic recepționist de hotel pune mâna pe un medalion ce posedă anumite puteri supranaturale. Respectivul pandativ este vânat de persoana ce l-a pierdut, vânătorul de recompense Jefe, dar și de însuși capul mafiei locale El Santino. În peisaj mai apar și doi călugări specialiști ai artelor marțiale ce au misiunea sacră de a recupera medalionul.
Personajul central al poveștii noastre este criminalul în serie Burbon Kid ce este un fel de antierou sadic ce are propria sa agendă și propriile sale planuri cu medalionul și cu mafia locală. De asemeni în acest peisaj mai apar un criminal plătit ce se îmbracă precum regele rock and roll Elvis și doi detectivi ai supranaturalului ce își bagă nasul peste tot.
Ca și cum nu am fi avut deja un amalgam de personaje, ne mai întâlnim și cu Jessica, o frumoasă doamnă ce a reușit să scape dint-un masacru înfiorător provocat de însuși Burbon Kid, dar în urma rănilor căpătate acolo a devenit amnezică. Fiecare din aceste personaje are propria sa agendă și își urmăresc propriile interese egoiste în care profitul, răzbunarea și setea de putere sunt la ordinea zilei.
Cartea este plină de violență și imagini grafice folosind de asemeni din abundență un limbaj licențios și nu este potrivită decât după o anumită vârstă. Stilul scriitoricec însă, nu este un stil șlefuit, fiind mult mai mult un stil descriptiv și grăbit, trecând cu vederea detaliile de atmosferă și concentrându-se mai mult pe acțiune, decât pe decoruri și trăiri emoționale, încât câteodată rămâi suprins de deciziile făcute de unele personaje.
Per total cartea este o carte fără pretenții scrisă în stilul nuvelelor grafice ce nu necesită prea mult efort pentru a fi citită.
Vezi și recenzia video a cărții ”Cartea fără nume”
Alte recenzii de la Anonymous:
Eu am citit Ochiul lunii, volumul doi al seriei (Cartea fara nume nu am gasit-o niciunde) şi e de-a dreptul minunată. La început eram sceptică, limbajul mi se părea cam sec şi pueril, dar m-a prins până la urmă lectura şi a trebuit să-i recunosc originalitatea. Te şochează dar te şi amuză cu unele situaţii tragicomice, iar personajele sunt de-a dreptul bizare. Poate reuşesc să pun şi eu mâna pe Cartea fără nume. Mulţumesc că ai adus în atenţie acest volum.
Buna. Multumesc de comentariu. Saptamana viitoare va aparea recenzia si la Ochiul lunii. Sunt curios ce parere vei avea tinad cont ca ai citit deja cartea.