Castelul de sticlă de J
eannette Walls este o poveste sfâșietoare și dramatică, despre niște copii care, deși au fost crescuți într-un mediu toxic, reușesc să câștige în lupta cu destinul.
Cu greu îmi găsesc cuvintele despre această carte. Cred că romanul de față reprezintă cea mai pură materializare a relațiilor părinte-copil. Mai mult decât un roman autobiografic, privesc Castelul de sticlă ca fiind o carte de parenting, o poveste care modelează și distruge vieți la fiecare pagină.
Personal, nu îmi plac autobiografiile și nici biografiile în general. Îmi place să mă documentez despre o anumită persoană dacă îmi e stârnit interesul, dar cărțile din această categorie mi s-au părut mereu seci și greu de digerat. Castelul de sticlă n-a fost așa. Am savurat fiecare pagină, și mai mult de atât, am crezut fiecare cuvințel, ca și cum aș avea garanția că tot ce s-a întâmplat în carte a fost adevărat. Nu știu dacă a fost sau nu, și nu îmi pasă. Dar autoarea a reușit în cel mai inefabil mod să se re-creeze în paginile romanului.
Cartea urmărește povestea familiei Walls, părinții și copiii lor, Jeannette, Brian, Lori și Maureen, crescuți într-un mediu tulburător, într-o casă în care regulile nu au nicio însemnătate. Cei care aduc bani în casă sunt copiii, care au grijă de bebeluși sau de câini. Părinții sunt adevărații copii; nu muncesc, nu gătesc și nu fac curățenie, lasă toate aceste sarcini în grija odraslelor, care nu merg la școală și nu au parte niciodată de lucruri noi.
Toate lucrurile merg bine într-un final.
Și dacă nu merg bine?
Înseamnă că n-au ajuns încă la final.
Titlul concentrează chintesența romanului; tatăl lui Jeannette îi promitea adeseori că vor face rost de bani și vor construi o casă de vis, ce va arăta ca un castel de sticlă. Ideea romanului se învârte în jurul acestui castel, care este de fapt materializarea promisiunilor deșarte și a micuțelor minciuni albe. Jeannette Walls este dovada vie că, în ciuda unui tatăl alcoolic și a unei mame iresponsabile, copilul din tine poate evolua, poate deveni mai bun, își poate crea propriul castel de sticlă, unul adevărat de data asta.
Castelul de sticlă este povestea tulburătoare și totodată fascinantă a unei copile care învață să își depășească condiția și să devină cea mai bună versiune a sa. O carte mai mult decât autobiografică, Castelul de sticlă reușește să contureze un destin evident, crunt, despre sacru și profan.
Alte recenzii de la Jeannette Walls:
