Dacă memoria nu mă înșeală, printre primele cărți citite a fost „Legendele Olimpului”, serie pe care am adorat-o. Era ceva nou pentru mine și am făcut mare efort să rețin toți zeii și eroii și chiar îmi rugam mama să îmi pună întrebări din ea, că să vadă cât de mult mă implic în cunoașterea mitologiei grecești. Este o carte pe care consider că fiecare trebuie să o citească, indiferent de vârstă, fiind o parte din cultura generală pe care fiecare persoană trebuie să o cunoască. Sper că v-a plăcut paranteza mea, pentru că noi aici doresc să vorbesc despre altă carte. 🙂
„Circe” de Madeline Miller este o carte mitologică, plină de detalii dar și de lecții de viață actuale, pe care le transpune în poveștile cu zei. Evident, personajele te pasionează, dar și mesajul este foarte sugestiv și îți arată clar nefericirea nemuririi. Deși mulți dintre noi ne dorim o viață luuungă, de multe ori nu ne gândim ce poate atrage aceasta după ea. Persoanele pe care le cunoaștem nu ar mai exista și evident, lunga noastră există s-ar transforma în ceva amar, plin de regrete și singurătate.
Circe este fiica lui Helios și a nimfei Perse. Deși majoritatea zeilor știu clar care este rolul lor în întregul sistem, Circe este nehotărâtă și extrem de temătoare, fiind mereu considerată inferioară altora. Ceea ce ea nu știe este faptul că toți o consideră o amenințare din cauza puterilor pe care le are, mai precis, Circe este o vrăjitoare, lucru neobișnuit printre zei. Acest lucru nu ne face decât să conștientizăm și mai bine maniera prin care cei puternici sunt subminati, fiind excluși din anumite categorii sociale doar pentru că sunt diferiți și implicit, mai puternici. Este un fel de bully-ing, însă într-un alt context, mai „elevat”.
„Pe vremuri credeam că zeii sunt opusul morţii, însă acum îmi dau seama că sunt mai morţi decât orice altceva, căci sunt neschimbători şi totul şi se scurge până la urmă printre degete.”
Pe măsură ce lista de nedreptăți se mărește, Circe își dă seama de lumea în care trăiește și este din ce în ce mai conștientă că nu are ce căuta acolo. „Frații ei” nu fac decât să o înlăture și până la urmă o exileaza pe o insulă, acolo unde are loc schimbarea adevărată în existența personajului principal. Mi-a plăcut foarte mult accentul pus pe psihologie și pe transformarea unei eroine care dorește să își găsească lumea în care să se integreze cu adevarat. Circe gândește foarte mult ca un om și acest lucru o sperie, face greșeli, dar evoluează constant și își dă seama că este total diferită de semenii săi. Acest lucru se vede și în modul în care acționează și iubește, pentru că are un patos care o deosebește de cei normali. Însă, spre deosebire de noi, muritorii, Circe are o eternitatea pentru a comite greșeli și pentru a-și găși locul în această lume. Poate suferă acum, dar are un avantaj pe care puțini dintre noi îl avem.
Regret faptul că nu am acordat atenție cărții de când a apărut pe piață, însă este bine că am putut să îi dedic timp și să ii înțeleg partea psihologică, mai mult decât să mă concentrez pe acțiune. O carte bazată pe mitologie, cu elemente umane adresate personajului principal, cu o intrigă foarte inteligent conturată și cu multe „pilde” demne de luat în considerare.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Madeline Miller:
