Ciudata Sally Diamond…

Sally, o izolată care creează indignare și atenție mass-media atunci când încearcă să-și incinereze tatăl mort. Acest act aduce ofițeri de poliție, familie și noi prieteni la opritorul ei, împreună cu câteva legături din trecutul ei. În timp ce Sally încearcă să iasă din zona ei de confort, ea învață că oamenii nu spun întotdeauna ceea ce cred, iar adevărul despre copilăria ei îngrozitoare este pe cale să iasă la suprafață. Cartea este al cincilea roman polițist al romancierului irlandez Liz Nugent.

Trebuie să recunosc, nu eram sigură de această poveste. De fapt, mi s-a părut ciudată din punct de vedere comic. Cu toate acestea, am convinsă de colegele mele din clubul de carte și m-am gândit – de ce nu! Permiteți-mi să vă spun, această poveste este bună. Este atentă și intenționată și mi-a făcut cunoștință cu un personaj neuro-divers. Sally este excentrică, confuză și grijulie. Are propriul mod de a interacționa cu lumea și te face să te întrebi cum ia decizii. E ciudată? Absolut, dar poate nu pentru toată lumea. Aceasta este o poveste care ochește tot ceea ce caut într-un thriller – personaje captivante, personaje pe care le urăști, o dispoziție tulburătoare și întunecată, intrigi și întorsături și o poveste absolut convingătoare.

De la prima linie „Dă-mă afară cu gunoiul…”, Nugent te atrage cu o prezentare complet întortocheată a personajului nostru principal. O găsim dându-și seama că tatăl ei a murit și l-a băgat în incineratorul de pe proprietatea lor. Bineînțeles, m-am întrebat imediat cum unora nu le-ar păsa deloc că tatăl lor a murit, dar așa Ciudata Sally Diamond. Povestea zboară de acolo. Sally își face drum în inima ta și nu poți să nu te pui în pielea ei.

Povestea are un ritm rapid și te ține pe picioare. Perspectivele alternante au creat o imagine completă și au permis o perspectivă asupra istoriei lui Sally, doar cantitatea perfectă, câte puțin, creând o acumulare impecabilă de anticipare. Nugent creează o lume în care vei cădea, subit. Poveștile se îmbină frumos și tulburător. M-am trezit recitind replici, râzând în hohote și fiind complet înfiorată.

Această poveste nu semăna cu oricare alta pe care am citit-o. Mi-a dat perspectivă și mi-a reamintit că nu toți trăim lumea în același mod. M-am trezit răsfoind paginile incapabilă să mă opresc din citit. Sally a intrat în inima mea și a devenit unul dintre personajele mele preferate. Această poveste va rămâne cu tine; te va pune pe gânduri și îți va oferi cel mai bun tip de mahmureală de carte. Mi-a plăcut absolut. Alegeți această carte cât mai curând posibil – o lectură ușoară de bună calitate.

Se încarcă ofertele din librării…

Despre redactorul articolului

Stella PopaFost redactor168 articoleToate articolele

N-am avut de ales, efectiv n-am avut de ales. De mic copil am avut în fața mea doi adulți care citeau. Mama citea detective și classică rusă, tata citea romane istorice și de aventură. Prima mea „păpușă” a fost o carte și se numea „Muzicanții din Bremen”. Biblioteca părinților îmi părea atât de grandioasă, încât le-am zis într-o zi că a mea va fi și mai mare! Încă puțin și o să-i întrec.Cine a spus că cei mici copiază deprinderile părinților a avut dreptate, eu sunt un exemplu al acestui gând frumos, asta recomand și părinților care au copii mici. Imaginația, vocabularul, bunele maniere, ambiția și eliminarea prejudecăților sunt cele mai importante aspecte ale unei lecturi timpurii.Gustul bun se deprinde, acesta nu apare de la sine. Părinții mei au fost și sunt un exemplu, o să continui același drum pentru că fără lectură deja nu-mi pot imagina viața, este „oxigenul” conștientului și al subconștientului meu. Frumosul absolut fără de care nu-mi pot percepe existența.

5 1 vote
Article Rating
Subscribe
Notify of

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted