Coregrafia violenței de Nicholas Shakespeare este o carte fascinanta, plina de mister si aventura, adrenalina pe care merita sa o citesti.
Nicholas Shakespeare este un scriitor de romane si de carti autobiografice de origine britanica. In 1999 si-a publicat biografia sub titlul de „Bruce Chatwin„. A scris mai multe carti care au castigat premii importante printre care:
- The Vision of Elena Silves – Somerset Maugham Award, Betty Trask Award
- The Dancer Upstairs – American Library Association Award
- In Tasmania – Tasmania Book Prize 2006
Dyer trebuie sa se mute cu serviciul în Moscova sau in Ierusalim. Biroul său este desființat și viața sa este pe cale să ia o turnură cu totul deosebită. Decizia este gre, toți prietenii săi sunt aici, întreaga sa viață, dar este nevoit să accept situația. Schimbarea înseamnă evoluție până la urmă, supraviețuire într-un ultim caz. Pentru a supraviețui uneori este necesar să schimbi tot ce îți definea viața.
Meseria de jurnalist este una inofensivă dacă stai într-un birou și scrii articole din ce materiale îți aduc alții, dar dacă tu ești personajul cheie, cel care trebuie să adune informația pătrunzând în viețile celor mai periculoși oameni, lucrurile se schimbă. Dyer trebuie să scrie despre Ezequiel Petra, un faimos revoluționar al Americii de Sud care a fost prins și acum este închis într-o celulă subterană lipsită de lumină. Meseria lui nu este ușoară, pentru a scrie articole bune este nevoit să își riște viața. Poate exact acest aspect l-a atras spre acest tip de carieră.
Un paragraf care mi-a plăcut mult, m-a intrigat destul de mult, este următorul:
M-am măritat cu Hugo, i-a spus lui Dyer folosind una din acele expresii ale ei de neuitat, pentru că nu mi-a pus mâna pe genunchi după cină, pentru a întreba: <<Ce facem acum?>> A așezat-o aici, pe coapsă, în locul în care contează cu adevărat.
Johny Dyer avusese parte de un eveniment nefericit în urmă cu unsprezece ani: Astrud, femeia care trebuia să îi dăruiască un copil, a murit dând naștere unei fetițe moarte. Acea rană nu s-a vindecat niciodată. Încă se mai gândește la femeia pe care a iubit-o atât de mult. Este prezentă zilnic în gândurile sale.
De la acel moment a avut o legătură specială cu mătușa sa, Vivien, o faimoasă balerină și Hugo, unchiul său. Aceștia i-au fost mereu aproape și îl primesc mereu cu brațele deschise în casa lor. Deși are nevoie de ajutorul lor, se pare că trebuie să facă rost singur de un interviu cu Calderon, omul cheie.
Lucrurile se complică și viața sa intră curând într-un ritm alert. Depinde de el dacă va avea interviul dorit și dacă va scrie acel articol. Coregrafia violenței este o carte care m-a fascinat prin ritm și atmosferă. Nu am citit cărți care să mă introducă în lumea latină și trebuie să recunosc că am vrut să citesc această carte din cauza titlului intrigant. Dacă o să mai văd pe undeva cărți scrise de acest autor o să le cumpăr/împrumut cu siguranță. L-am trecut pe lista autorilor buni, deși stilul său nu conține niciun element de filosofie sau poezie, cum caut eu de obicei.
Alte recenzii de la Nicholas Shakespeare:
