Cartea aceasta a ajuns la mine în momentul potrivit. Cu această perioadă în care suntem blocați în casele noastre și veștile încărcate negativ circulă dansant peste tot, dorința de a afla povești bune este în ascensiune.
În ultimele trei zile am avut plăcerea de a savura alături de ceaiul de seară atmosfera întrepătrunsă în filele acestui roman.
Cartea este o coleție de povești de viață ale mai multor oameni din satele din Apuseni. Fiecare poveste este ca o esență. Sunt istorisiri scurte, de câteva pagini și totuși talentul scriitorului de a descrie personajele și a pune în scenă acțiunile reușește să transmită detaliile într-un mod foarte clar, astfel încât să înțelegi situația fără multe cuvinte.
Un album cu emoții naturale create de caractere simple, dar cu o profunzime surprinzătoare asupra înțelepciunii vieții.
În cazul în care sunteți iubitori de ciorbă de burtă și v-ați întrebat cum a apărut aceast fel delicious de mâncare, aici veți găsi istoria ei.
“Se spune că o mamă al cărei bărbat era plecat pe front, din a cărei gospodărie soldații din diferite armate au luat aproape tot ce mai mișca pentru a-și astâmpăra cârâiturile burților, nu a mai rămas decât cu …” (pag. 65) Legendele lacurilor
Limbajul este adaptat pentru fiecare poveste, personaj și astfel poți intra ușor în atmosfera situației descrise și înțelege caracterele celor implicați:
“Îmi amintesc, când eram tânăr, nevasta me o trecut pe lângă biserică și și-o făcut cruce. Acolo era unu, Vasile a Lupului, unu care să dăduse cu comuniștii, tătă zua îi pupa în cur, îi dăduseră nu știu ce funcție p-acolo pă la primărie, deși el fusese cam prăpădit și beutor, ș-apoi să purta de parcă el era jendaru satului. Și zâce cătă nevastă, ”D-apoi tu muiere, când treci pă lângă primărie di ce nu îți faci cruce, că tăt din materialul ăla îi făcută ca și biserica?” (pag. 49)
Acum, gândidu-mă la toate personajele pe care le-am cunoscut, îmi amintesc cu zâmbet de Măria lui Pipirici, o femeie pe care credința o întinerește vizibil. (pag.72) Am avut câteva momente de liniște după această poveste în care mi-am reconfirmat cât de miraculoasă este puterea credinței.
