După ce Nicolae Steinhardt a venit și a rămas la mănăstirea Sf.Ana-Rohia ca monah, el l-a întrebat pe episcopul Justinian Chira dacă mai are voie să scrie. Episcopul i-a răspuns „Părinte Nicolae, nu numai că ai voie să scrii, ci mai mult, primești ascultarea ca să scrii și să publici de sute de mii de ori mai mult.” Și așa a și făcut, a scris cu multă inspirație de la D-zeu.
Dăruind vei dobândi este a doua scriere după Jurnalul fericirii publicat in 2005 de către editura Mănăstirii Rohia și adună predicile părintelui Nicolae Steinhardt. Sunt texte rostite de-alungul anilor de la amvonul mănăstirii Sf.Ana, texte care pot fi văzute și ca o mărturisire publică. Ceea ce nu își dorește Steinhardt să devină aceste texte, aceste predici din Dăruind vei dobândi, este ca ele să le apară citirorilor ca o dojană sau o manisfestare de orgoliu, trufașă a unui preot față de enoriașii săi.
Predicile despre post, milă, iubirea aproapelui, încredere, vorba bună, ce e credința și necredința, dăruirea și umilința sunt adevărate cursuri eseu despre limitele noastre umane, despre cum putem să le depășim, și nu în ultimul rând de ce este important să mai citim câte ceva literatură și să ne informăm despre orice ne interesează cu adevărat, pentru că vorba autorului, D-zeu nu ne vrea proști.
Indiferent că ați citit sau nu Jurnalul fericirii (cea mai cunoscută carte a autorului), cel de al doilea volum al seriei Opera integrală editată de Mănăstirea Rohia, vă va purta printr-o lume religioasă dar în același timp foarte aproape de înțelesul omului de rând explicată și desțelenită de limbajul uneori prea rigid al unor preoți. Cultura filozofică și teologică a părintelui Nicolae face diferența între predicile sale și ale altor monahi. Trimiterile la viața de zi cu zi, exemplele clare și uneori de loc ascunse de o falsă pudoare au făcut ca în toată vremea în care el a slujit această mănăstire, pelerini credincioși sau mai puțin credincioși să vină cu miile să îl asculte.
Iar pentru aceia dintre noi care nu am avut privilegiul să îl ascultăm predicînd sau citindu-și în fața publicului eseurile, cartea aceasta este o mare dorință împlinită.
Am ales pentru finalul articolului un text (deși mi-a fost foarte greu să mă decid care), care să exemplifice cât de puțin ceea ce am scris mai sus. Este un text dintr-o predică care apare în carte, numită O pseudoproblemă – „Dacă ar fi după noi, mai spune Cioran mai bine am alege a sta cu toții pe vecie în iad decât să scape unul dintre noi. Din fericire Dumnezeu e mai bun decât noi și există pentru noi toți o nădejde de mântuire, după cum a existat – folosesc cuvintele marelui creștin Francois Mauriac – și nădejdea nebună a tâlharului Dismas.”
Alte recenzii de la Nicolae Steinhardt:
