De ce fierbe copilul în mămăligă este o carte stranie, poate din acest motiv este una dintre cărțile mele favorite.
Aglaja Veternayi își spune povestea copilăriei prin intermediul acestei cărți. Poveste în care, ca fiică de circari, are șansa de a vedea mapamondul, în timp ce în propria ei țară, România: “oamenii n-au voie să gândească liber nici măcar în somn. Dacă vorbesc tare și îi aude vreun spion sunt duși în Siberia”.
Fetița Aglaja Veteranyi își spune descrie viața în modul cel mai sincer, dur și straniu totodată. De la rețetele culinare pe care mama ei le pregătește pentru familie : mama, soțul și cele doua fiice – până la temerile cele mai interioare ale copilei, toate se regăsesc în acest bildungsroman.
Mâncarea este unul dintre puținele lucruri care leagă familia de circari de țara natală, România. Fugită din calea comunismului, aceasta primește azil politic în Elveția, de unde călătorește cu trupa de circ. Doar prin sarmale, mămăligă și supa de găina poate mama să le arate celor dragi cum este acasă. Cu toată melancolia și dorul de casă, fetița este convinsă că umblând prin lume este mult mai bine decât acasă, pentru că dictatorul face mult rău României: o înconjoară cu ghimpi, îl interzice pe Dumnezeu și îi obligă pe oameni să facă parte din partid.
Una dintre temerile cele mai mari ale fetiței este faptul că într-o zi își va pierde mama care este acrobată și “atârnă de păr” pe cupola circului.
Fără să-mi dau seama exact ce înseamnă, îmi imaginam numărul de circ ca pe ceva suprarealist. O femeie cu un păr lung ca al lui Rapunzel, legată cu părul de cupola circului. Imaginea pare desprinsă dintr-o tablou de al lui Salvador Dali, iar romanul abundă de astfel de proiecții, de un suprarealism aproape sinistru. Un alt exemplu la fel de expresiv se regăsește în scena în care sora Aglajaiei spune o povestioară despre un copil ce fierbe în mămăligă.
Intriga cărții începe atunci când surorile se despart de circ și ajung într-un internat, unde învață cu greu să se adapteze unei vieți mai ordonate… Ce se petrece apoi, trebuie să aflați voi!
Scriitura Aglajei Veteranyi este una foarte ciudată, chiar înspăimântătoare și dezordonată. Cu toate acestea, umorul negru este la tot pasul. Chiar dacă a scris cartea la maturitate, autoarea reușește să-și păstreze vocea inocentă pe tot parcursul cărții.
Recomand cu căldură această lectură oricărui cititor ce posedă simțul umorului negru, dar și al realității, deoarece aceste trăsături ajută la distingerea suprarealismul de realitatea cotidiană.
Alte recenzii de la Aglaja Veteranyi:
