Dragă Andrei Ruse, ai scris o carte de-o intimitate fantastică!
Nu aș fi crezut vreodată că un bărbat poate scrie atât de sensibil și real, precum ar face o femeie. Dansul acțiunii este de-o exactitate și senzualitate cum e coreografia unei Prime pe scena baletului. Totul este în tact și trist. Îmi plac finalurile tăiate, par a fi decizii luate de o femeie când se desparte de ceva, rupe, se întoarce și pleacă. Definitiv. O femeie hotărâtă.
Ne-ai oferit istorii despre femei la care nu poți ajunge, uneori par niște năluci halucinante. Uneori pot fi auzite doar prin intermediul altor personaje, femei pure, deseori inocente. M-ai făcut sa disper, dragă Andrei Ruse, m-ai obligat să înjur când se terminau capitolele. Istoriile se terminau exact când se cerea, dar nu mă așteptam. Nimic în plus. Doar eu, cartea și Dzm**.
2 zile am fost tristă, o tristețe asumată, care m-a făcut sa mă gândesc spre final, cărei dintre aceste istorii tristețea mea i se potrivește cel mai bine?!
*
Îmi place să mă aranjez, îmi place să mă îmbrac frumos și să arăt bine, însă de multe ori mă gândesc că dacă nu ești tu să mă privești, pentru ce toate astea? Și atunci îmi urăsc frumusețea. Din tot sufletul!
* Ce simți?…simt că am murit demult, iar tot ce trăiesc de atunci este un vis.
