La prima vedere ” Din România sunt doar eu” pare doar un jurnal care nu face altceva decât să relateze întâmplările din viața unui om. Însă, odată cu fiecare filă scrisă de poetul Dan D. Marin, descoperi un anumit ingredient, aparent secret, care te învăluie într-o înșiruire de impresii ușor voalate, dar care totuși reușesc să sugereze un anumit tip de mesaj.
Deci, nefiind doar o simplă relatare, cartea ” Din România sunt doar eu”, apărută la Editura Paralela 45, poate fi asemuită cu un amestec de strigăte și tăceri care, purificate de neastâmpărul globului ocular își plouă, prin dansuri de extrovertiri, trăirile inedite ( și totuși șlefuite) ale unui suflet aflat, la fel ca marea majoritate a sufletelor, într-o nesfârșită căutare, când chiar și această căutare reprezintă un pilon de sprijin, un sens necesar care reușește, mai mult sau mai puțin, în funcție de unicitatea felului de a fi al fiecărei ființe, să reprezinte un fel de motor propulsor sau, dacă vreți, o anumită îndemânare în mânuirea sforilor legate de păpușa de câlți numită viață.
Însetat de geografia și oameni locurilor vizitate, înzestrat cu un anumit spirit analitic ( deși lasă cam în plan secund descriptivismul arhitectural și fizionomic, mărginindu-se, nu de puține ori, la vuietul de vălurite impresii nerăbdătoare), Daniel D. Marin izbutește să redea spiritul drumețiilor și binecuvântarea amicițiilor, ambele trecute prin furcile caudine ale iubitorului de artă, de frumos estetic și de interacțiune cu semenii.
Deși în prima parte facem cunoștință cu Nordul rigid și contondent, în cea de a doua parte autorul ne îmbie cu căldura Sudului, cu acel magnetism mediteranean, avid de sincere îmbrățișări și furtunoase manifestări dezbărate de măști, pline de o debordantă sinceriatate.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Daniel D. Marin:
