La doar șaptesprezece ani, Morgan a rămas însărcinată cu copilul iubitului ei, Chris. Ei împreună cu Jenny, sora mai mică a lui Morgan și Jonah, iubitul ei, erau de nedespărțit. Dar când Jonah a aflat vestea despre prietenii lor, el a plecat și nu s-a mai întors niciodată.
Însă Jonah s-a întors șaptesprezece ani mai târziu când Clara, fiica lui Morgan avea ea însăși șaptesprezece ani. Jonah se împacă cu Jenny și se mută în orașul lor când află că Jenny este însărcinată. Ei încearcă să repare relația pe care au avut-o toți patru cu mult prea mult timp în urmă.
Atunci când Jenny și Chris dispar din viața lor, totul se transformă în suferință. Însă nimic nu se compară cu trădarea pe care o descoperă Jonah și Morgan după pierderea lor. Cine ar face așa ceva?
Însă viața grea abia acum începe. Clara se transformă brusc într-un adolescent-problemă care se întâlnește cu băieți răi, care fumează și care se ceartă continuu cu mama ei. Dar Jonah este acolo să îi arate lui Morgan că nu este o mamă rea. Când vechea atracție reapare între ei, totul este pe cale să se schimbe.
Trădarea și minciuna dor iar amândoi își îneacă amarul prin prezența celuilalt. Cum ar putea să se poarte așa în fața Clarei, atât de curând de la pierderea lui Chris și a lui Jenny?
Clara nu mai poate să facă față haosului de acasă și își găsește refugiul în Miller Adams. O iubire inocentă și sinceră. Dar cum poate un suflet întunecat să nu păteze un suflet curat? Clara se ceartă tot mai mult cu oamenii pe care îi iubește cel mai tare, iar singura întrebare rămâne: de ce nu este adevărul cea mai simplă variantă? Și oare ar putea adevărul să fie rezolvarea tuturor problemelor?
Aceasta mi s-a părut a fi cea mai slabă carte pe care am citit-o de la Colleen Hoover și nu știu dacă este de vină povestea, sau personajele, firul acțiunii sau întâmplările. Nu este o carte slabă ci nu este una care să primească o notă maximă, iar acest lucru este destul de ciudat pentru cărțile lui Colleen care au fost mereu o comoară.
Mi-a plăcut mult faptul că este o carte în care perspectiva nu mai aparține unui cuplu, ci unei mame și a fiicei ei. Totul este atât de profund și de fascinant, cu toate acestea, parcă i-a lipsit ceva și nu pot înțelege ce.
Totuși, destăinuirile, secretele și întorsăturile sunt asbolut minunate iar finalul mi-a plăcut foarte mult și cred că indiferent de felul în care este scrisă, toți iubitorii cărților lui Colleen trebuie să citească Dintotdeauna Tu!
