„Divorțurile amanților” de Corina Ozon este o carte așteptată cu nerăbdare, după ce am citit primele trei volume din seria Amanții și am fost acaparată de aventurile personajelor principale și nu numai.
Îmi propusesem să fie o lectură relaxantă pentru weekend dar odată ce am pus mâna pe ea, nu i-am mai dat drumul.
Povestea amanților începe într-o zi de 8 Martie, când Mircea, se gândește să cumpere câte ceva pentru soție și soacră. Nu o face însă din proprie inițiativă ci de frica reproșurilor, mai mult, este în criză de timp pentru că ar trebui să ajungă și la Cati, amanta roșcată cu ochi albaștri care îi asigură o viață sexuală cel puțin interesantă.
Este foarte acaparant modul în care este expusă povestea, fiecare personaj relatând întâmplările prin prisma propriilor credințe și presupuneri, lucru inedit pentru cititor și cu siguranță provocator pentru autoare, care sigur s-a documentat și transpus în pielea fiecăruia.
La începutul acestui volum situația amanților este destul de delicată: Cati s-a întors din America, dintr-o căsnicie avantajoasă din punct de vedere financiar dar eșuată emoțional; Clau, prietena ei este bolnavă de cancer după ce i-a îndeplinit o fantezie sexuală iubitului ei , Pișcoțel; Mircea a plecat de acasă și locuiește la Nelu, iar Teo se bucură de avansurile unui proprietar de pompe funebre, pe care îl consideră cretin, dar se bucură că are și ea pe cineva care-i poartă de grijă.
Apoi, intrigante și de analizat sunt și reacțiile soției înșelate, care deși se simte rănită și îi reproșează soțului plecarea, după o ședință de terapie își dă seama că poate nu-l mai iubește și își recunoaște și teama de a fi mamă singură dar nu face nimic pentru a schimba situația. Chiar dacă în anumite momente, soțul ezită în privința despărțirii, aroganța, orgoliul și înverșunarea soției îl îndepărtează și mai mult. Răzbunătoare, într-o oarecare măsură, materialistă și oportunistă încearcă să obțină cât mai multe foloase financiare de la Mircea profitând de vulnerabilitatea lui pentru copii.
Deși au trecut prin multe de când s-au cunoscut și acum lucrurile par că s-au așezat pentru Cati și Mircea, umbrele trecutului, mai mult sau mai puțin îndepărtat, îi urmăresc:
” Nu știu, parcă e mereu ceva între noi. Treci repede de la o stare la alta, ești mereu îngândurat.”
”Eram și nu eram fericită”
”L-am privit cu ochii înlăcrimați, pentru că simțeam ca nevastă-sa va sta cumva mereu între noi.”
Pe parcursul lecturii, autoarea ne asigură și o doză de zâmbete, asigurată în mare parte de aventurile amantei cu grupul său de prietene precum și de alte situații ironice, întâlnite de fiecare dintre noi în viața de zi cu zi. Actualitatea întâmplărilor, like-urile pe facebook care stârnesc gelozie, evenimentele politice recente prezente în carte ne sugerează că aceste personaje și situații sunt atât de reale si prezente în viața fiecăruia dintre noi, doar ca unii poate nu vrem să le recunoaștem, și le negăm din comoditate. Poate funcționa și poate părea mai ușor, dar nu pe termen lung.
Atunci când prind drag de scrierea unui autor, nu mă pot opri până nu epuizez toate materialele. Asta mi s-a întâmplat și cu Corina Ozon. Prima dată cu ”Până când mă voi vindeca de tine” și mai apoi cu ”Tentații” si seria ”Amanții” am simțit că încep să văd lucrurile și din alte perspective, că nu există un adevăr absolut, ci adevărul meu și adevărul tău, în funcție de experiențele fiecăruia. Deși la prima vedere pare o carte ușor de dus, substratul este unul profund.
Lectură plăcuta!
Alte recenzii de la Corina Ozon:
