Dragă Poona este a cincea carte din seria Inspectorului Konrad Sejer, serie ce urmărește anchete de poliție pline de mister și suspans, ce pot fi citite și stand-alone fără nicio problemă și care a apărut la editura Crime Scene Press la sfârșitul anului trecut, in traducerea Iuliei Dromereschi.
Ambientul este captivant și ofertant. Un sătuc, o zonă limitrofă a unui oraș, câteva mii de locuitori, genul de loc unde toată lumea cunoaște pe toată lumea, măcar din vedere. Personaje multe și interesante, de diverse tipologii. O comunitate unită, ce evită contactul cu exteriorul și își păstrează secretele și concepțiile pentru cercul cunoscuților și al prietenilor.
Un bărbat, Gunder Jomann, ajuns la 50 de ani, impulsionat de o imagine realizează că e timpul să pună stop burlăciei, dar timiditatea lui și femeile norvegiene nu se prea împacă și nu îi oferă variante, așa că, permițându-și să viseze ca un adolescent și încântat de aroma exotică a Indiei, își planifică o călătorie de „afaceri„, una din care să se întoarcă însurat. Decizia asta îi pune timiditatea înnăscută la încercare și pentru prima dată își permite să nu ia în seamă situația în care va fi pus, bârfele și cleveteala oamenilor din Elvestad. De data aceasta, singurătatea e mai amenințătoare și mai dureroasă decât vorbele. Și face pasul. Pleacă. Și reușește să obțină un certificat de căsătorie cu o indiancă, Poona Bai. Obține și certitudinea că poate fi iubit, nu numai o hârtie. Și fericirea lui, deși scurtă, este totală. Se întoarce în țară, plin de entuziasm și face ultimele retușuri prin casă în așteptarea sosirii miresei. Dar modul cum gestionează situația când devine văduv, fără a apuca să se bucure de viața în doi atât de mult visată și planificată, este admirabil. M-a întristat, m-a înduioșat, m-am bucurat că există astfel de oameni, m-a uns la suflet ursul ăsta de om, tot numai inimă.
Aranjamentul celor doi de a se întâlni la aeroport cade în momentul în care sora lui Gunder, Marie, ajunge la spital în comă în urma unui accident grav. Gunder se vede nevoit să stea să-și supravegheze sora și încheie o înțelegere cu un taximetrist pentru a-i aduce soția acasă. Dar proaspăta soție indiană dispare imediat ce pune piciorul în Norvegia. Și singura urmă este cadavrul desfigurat găsit a doua zi pe o pajiște la o distanță de un kilometru de casa în care ar fi trebuit să trăiască.
Inițial, bărbatul nici nu ia în calcul varianta că soția sa și victima de pe pajiște ar putea fi una și aceeași. Refuză să creadă, refuză să facă corelații, speră că totul e doar o încurcătură și Poona va apărea din clipă-n clipă la ușa lui, proaspătă și zveltă, zâmbitoare și plină de speranță.
Dar viața înseamnă fatalitate și oamenii, chiar și pe cei care crezi că-i cunoști și știi ce le poate pielea, continuă să te surprindă. Molcomul inspector Sejer, împreună cu asistentul său, Skarre, încep să caute indicii și să facă conexiuni pentru a prinde criminalul, dar pe lângă ancheta desfășurată de cei doi, autoarea face o analiză socială a locuitorilor din micul sat norvegian. Mica comunitate ar dori să creadă că cel care a fost capabil de o faptă atât de violentă este un străin și nu un membru al localității lor, dar Sejer exclude repede această posibilitate și este convins că ucigașul trăiește printre ei. Ajutorul și informațiile primite de poliție de la săteni sunt incomplete sau eronate, unii omițând, de teamă sau pentru a nu cauza altora probleme, anumite aspecte cheie ale întâmplărilor. Bârfa care circulă în sat are un cerc închis și este împărtășită doar prietenilor, iar polițiștii au statut de outsideri. Finalul este ambiguu și lasă multe piste deschise la latitudinea impresiilor cititorului.
