Duffy sau cu stângu-n dreptu` a fost o lectură ce m-a dus în culisele fotbalului. Dacă în Duffy sau cum se taie cașcavalul, personajul nostru intra într-un adevărat conflict cu foștii lui colegi de la poliție și își băga nasul în afacerile lor ilegale, situația este cu totul alta în volumul de față. În acest roman am făcut cunoștință cu un Duffy mult mai plăcut și mult mai liniștit, dacă așa ceva ar putea fi posibil.
Dan Kavangh îl face pe Duffy un personaj cu adevărat rupt din realitate și-i atribuie toate istericalele omului obișnuit. Acel om care atunci când îl doare capul dă o căutare pe Google de unde trage concluzia că are cel mai probabil cancer. Cel puțin așa deducem din eterna lui căutare a ganglionilor ce-i vor demonstra că are SIDA și că va muri în scurt timp.
De unde toată paranoia cu SIDA? A citit în ziar numeroase buletine informative ce spuneau că boala îi afectează pe toți homosexualii, și cum el este bisexual, posibilitatea ca și el să se fi infectat cu necruțătoarea boală este destul de mare.Mai apoi vă veți gândi că situația lui Duffy ar fi fost ușor rezolvată dacă ar fi apelat la un doctor. Dar câți dintre noi merge la doctor de fiecare dată când crede că suferă de nu știu ce boală incurabilă?
Dacă Duffy s-ar prezenta la medic ori de câte ori îl îngrijorează ceva, atunci ar fi mai bine să-și închirieze spațiu permanent pentru un pat de campanie la cabinetul medical.
În afara căutării excesive a indiciilor că suferă de incurabila boală, îl vom cunoaște pe Duffy și ca portar la Western Sunday Reliable, o echipă de fotbal din divizia a treia. Cum a ajuns în echipă sau de ce? Asta nici el însuși nu mai este capabil să-și explice.
…îl frământa până și întrebarea de ce se făcuse portar. Poate că nici nu era un panicat, ci doar un nevrozat căruia îi lipseau certificatele medicale…
Duffy, portar de ocazie și posibil suspect de SIDA este angajat de Jimmy Lester, antrenor la echipa de fotbal Athletic pentru a investiga atentatul de jaf asupra celui mai bun jucător al echipei, Danny Matson, ce s-a ales cu un tendon rupt și cu o carieră strălucită pusă pe pauză. În afara accidentului suspect suferit de Danny, Duffy trebuie să investigheze și atitudinea ostilă a suporterilor întreptată spre propria echipă. În acest tablou îl vom identifica pe Duffy, detectiv particular. Un detectiv care va face tot posibilul să descălcească ițele unui adevărat complot, nu atât pentru client ci mai mult din curiozitate proprie.
Duffy sau cu stângu-n dreptu` ne poartă pașii de cititor într-o poveste mai mult decât bizară. O poveste ce în ciuda rezultatelor finale, Duffy nu va fi pe deplin mulțumit de evoluția lucrurilor. Dan Kavanagh ne prezintă un Duffy cu gânduri de dezertor, cu memorie proastă, dar și cu clipe de confuzie mai ales când ideile despre propria persoană nu coincid cu cele ale oamenilor din jur.
-Tu crezi că sunt normal?
-Ce înțelegi prin normal? Doar nu există așa ceva. Și dacă ar exista, tu n-ai fi, bineînțeles.
Mi-a plăcut acest volum. Am descoperit un personaj mult mai plăcut și cu ironia la el. Un personaj conștient că luptă pentru un caz pierdut, dar un personaj care nu renunță la luptă atâta timp cât un ceva oricât de mic tot mai poate fi salvat.
Duffy găsise două soluții…
Prima: vindeți-l pe Brendan…
A doua: păstrați-l pe Brendan, vindeți-i pe ceilalți zece jucători și cumpărați nouă negri. În acest fel, suporterii de la Piggeries mor de la sine: o asemenea situație ar fi mult prea complicată pentru creierașele lor debile.
Alte recenzii de la Dan Kavanagh:
