Deși mulți s-au grăbit să catalogheze ” Elogiu mamei vitrege” a scriitorului peruan Mario Vargas Llosa drept o carte scandaloasă, în primul rând datorită trioului amoros dintre don Rigoberto, dona Lucrecia și junele Alfonso, dar și a felului în care autorul descrie anumite tabieturi și fetișuri erotice, din punctul meu de vedere această carte este o inestimabilă capodoperă, un veritabil elogiu adus erosului.
Carnalul, dar mai ales senzorialul carnalului este mitizat și demitizat de către Llosa într-o explozie de simțuri în care ritualul acuplării, oscilând intempestiv între păcat și neprihănire, naște o halucinantă povestire în care amănuntele, descrise pe îndelete, corupând ăntr-un mod plăcut.
Cu siguranță că ” Elogiu mamie vitrege” nu este o poveste oarecare de alcov, în care vulgaritatea este singura metodă care șochează prin realismul descriptivismului, căci dincolo de partidele de amor, de atingerile voluntare sau involuntare, de voyeurism, bârfe, dorințe sucombate și dorințe împlinite, există priceperea scriitorului peruvian de a nu bagateliza acest periculos triunghi amoros în care dona Lucrecia este epicentrul refulărilor carnale.
Bazându-se mai mult pe sugestie decât pe concret, Llosa ne oferă stropi de întâmplări, lăsându-ne să intuim și să ne imaginăm anumite întâmplări, jucându-se abil cu condeiul între generozitate și parcimonios, ațâțând și calmând cu aceeași netăgăduită asiduitate.
Însă, în pofida acestui joc extras parcă din măruntaiele plăcerii de a grava conceptul dorinței de nestăvilit cu majusculele unui serafic demoniac, autorul este onest, alternând limbajul între trivialitate și sobrietate cu ajutorul unor personaje care zugrăvesc realismul introspectiv al unui trăirism pe care puțini au curajul să-l etaleze cu adevărat.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Mario Vargas Llosa:
