Era septembrie și era ger. Nu numai afară, ci și în suflet. Cartea Mariei Cristiana Tudose (pe care o puteți cunoaște mai bine citind interviul de aici) a fost mai mult decât o carte. A fost o haină care mi-a acoperit, mai presus de orice, sufletul, ferindu-l de orice ger. Eu sunt femeie e tunet și fulger, un roman scris cu picături de cerneală scurse direct din ochi, sub formă de lacrimi. Eu sunt femeie mi-a arătat că există speranță dincolo de suferință. Eu sunt femeie m-a făcut să realizez că eu sunt. Și exist și plâng și mă tem. Dar sunt și mă am. Și asta e tot ce contează cu adevărat.
În primul rând, refuz să rezum cartea asta. Pur și simplu cred că Eu sunt femeie nu poate fi povestită și ar fi o nedreptate ca eu să fac asta. Pe scurt, cartea prezintă povestea Mariei, o tânără care, după ce suferă, realizează că nimic nu e pierdut pe veci. Regăsește dragostea, regăsește pacea interioară, dar, mai presus de orice, se regăsește pe sine. Și ăsta cred că e cel mai important lucru pe care mi l-am însușit din Eu sunt femeie (și cred că toți ar trebui să o facem): da, pierdem persoane pe care le iubim, dar, în schimb, ne găsim pe noi înșine, undeva în tufișuri ascunse ale inimii noastre. Pierderea aduce cu sine un câștig.
Da, Maria suferă și plânge și suferă din nou. Dar, după o perioadă în care a fost doar ea cu sufletu-i, își face cont pe un site de socializare într-un moment de amuzament, fără să creadă că va întâlni pe cineva cu care să vorbească online ore și zile la rând. Dar ce se întâmplă când se îndrăgostește de cuvintele unui bărbat despre care nu știe nimic? El în România, ea în Italia. Poate o poveste de dragoste să se lege între doi oameni care nu s-au văzut vreodată, care nu-și cunosc unui altuia chipurile? Vă las să aflați, evident, citind romanul Mariei Cristiana Tudose 🙂
Eu sunt femeie e una dintre cele mai profunde cărți pe care le-am citit. Profunde nu neapărat prin filosofia de care dă dovadă, ci prin simplitatea cuvintelor, prin fiecare rând aproape cântat, prin întreaga acțiune scăldată într-o muzicalitate deosebită.
Mi-a plăcut Maria cea din carte. M-am regăsit în ea, în fiecare lacrimă pe care o vărsa, lăsând în urmă o urmă de regret. Eu sunt femeie e un roman cu și despre femei și pentru femei. O văd, dintr-un oarecare punct de vedere, o lucrare despre femeie în toată splendoarea ei, un roman care subliniază ideea că ești la apogeul frumuseții tale dimineața, somnoroasă, nemachiată și cu cearcăne. Ești frumoasă pentru că ești Tu.
Să-i săruți fruntea înainte de a pleca la muncă. Să-i mângâi obrazul. Să o asculți atunci când este supărată. Să știi cum să o calmezi. Să-i oferi libertate atunci când are nevoie. Să pretinzi atât cât oferi. Nimic mai mult. Asta înseamnă să iubești o femeie! Să cunoști fiecare aluniță de pe trupul ei. Să știi care-i sunt rănile și să nu le atingi. Să nu-i judeci trecutul, să nu-i frângi aripile și să o lași să viseze. Să te bucuri atunci când o vezi intrând pe ușă. Să adori zâmbetul ei atunci când primește un buchet de flori. Asta înseamnă să iubești.
Eu sunt femeie e o carte pe care aș reciti-o de zeci de ori. Maria mi-a arătat adevărata față a iubirii și poate, fața urâtă a iubirii. Aproape totul e relativ și efemer, inclusiv noi, inclusiv ce simțim când nu simțim nimic. Eu sunt femeie e o carte scrisă cu praf de stele, dar, mai mult decât orice, e o carte care nu are un final. Nu cred că o voi termina vreodată, pentru că e ruptă din realitatea fiecăruia. Acest roman se va sfârși, cel mai probabil, când ne vom sfârși și noi.
femeie, ești poem!
Alte recenzii de la Maria Cristiana Tudose:
Interesant. M-ai facut curioasa 🙂
Trebuie să o citești 😀
Amandoi din Bucuresti, amandoi in acelasi cartier, in yahoo messenger nu aveam pozele, el insurat, eu intr-o relatie, dupa patru ani, la amandoi s-a ales praful si dai cu intalnire pe „neve”. In sfarsit ne-am cunoscut, au trecut lti patru ani de cand am baut prima cafea impreuna, continuam sa o facem 🙂
N-am citit cartea, asta-i povestea mea, iar cei care o stiu sa crucesc de fiecare data! Clar voi citi aceasta carte, inseamna ca eu cu el nu suntem singurii nebuni, mai exista si altii ca noi, fie ca este o fictiune sau realitatea scriitoarei.