“Femeia de la fereastră” de A.J. Finn este un alt thriller pe care l-am citit zilele astea. Cartea a fost publicată inițial în anul 2018. Și a apărut și la noi, la Editura Litera, în colecția Buzz Books, tot în 2018. A.J. Finn este pseudonimul sub care scrie autorul american Daniel Mallory.
“Femeia de la fereastră” este romanul său de debut
A fost întâmpinat foarte bine de critici și de fanii genului Crime. Este, de altfel, și singura sa carte scrisă până acum. Dar a fost atât de bine primit încât a și fost adaptat într-un film în care joacă Amy Adams și Gary Oldman. Filmul este programat să apară în cinematografele din România pe la jumătatea lunii mai.
Pentru cartea sa de suspans, A.J. Finn a fost recompensat cu mai multe premii. Printre acestea se numără și Premiul Goodreads Choice pentru Mister și Thriller și Goodreads Choice Awards Best Debut Goodreads Author.
Ca și “Femeia din cabina 10”, carte citită de curând făcând parte tot din genul Thriller, și romanul de față a fost bunicel. Însă ca și în cazul celeilalte scrieri, de Ruth Ware, m-a enervat personajul principal destul de mult. Asemănările sunt măricele. Ambele protagoniste au probleme majore cu alcoolul. Ambele au trecut prin trauma care le-au zdruncinat. Și amândouă iau tot felul de pastile menite a le calma și face bine.
Nu mă înțelegeți grești. Ador genul acesta misterios de literatură. Dar parcă pur și simplu în ultima vreme fiecare scriitor de thrillere se ia după cel care a scos anterior o carte.
Romanul lui A.J. Finn începe promițător
O femeie ce nu a mai ieșit de câteva luni bune deloc din casă urmărește avid prin lentila aparatului de fotografiat viețile și aventurile vecinilor săi. Este un fel de voyeuristă, o tipă care trage cu ochiul, distrăgându-și astfel atenția de la problemele ei și curmându-și plictiseala.
Femeia numită Anna Fox suferă de agorafobie. O formă dură de anxietate ce se manifestă odată ieșit din casă, în locurile publice, în spațiile deschise. Ea doarme mult, bea la fel de mult și ia și pastile, un lucru nu tocmai înțelept și total interzis de către medicul ei. Joacă șah online. Discută cu alte persoane pe un forum de agorafobi. Și se uită des la filme vechi, noir, confundând câteodată propriile amintiri cu scenele din film. Și totuși, ea este doctor. Un doctor ce se ocupă de tulburările de comportament ale copiilor.
Anna este o ciudată în ochii celorlalți din cartier și a cunoștințelor sale puține. Însă într-o seară, fiind la fereastra sa prin care trage cu ochiul la noua familie mutată în zonă, ea este martora unui scenariu de film. O femeie pe care a întâlnit-o cu câteva zile în urmă este atacată și îi cere ajutorul mut din casa familiei de vis-à-vis.
Femeia este terifiată de ce vede și sună imediat la poliție. Dar între timp, nu așteaptă deloc în casa ei. Își face curaj să iasă afară pentru a merge chiar ea la casa vecinilor. Dar cum socoteala de acasă nu e ca cea din târg, Anna cade victimă propriei anxietăți. Este luată de nebună de către polițiști, vecini și medici. Nimeni nu crede că ceea ce a văzut este adevărat.
Vecinii ei, toată familia de 3 persoane, apar la ușa ei și își dau cuvântul că nimeni nu a murit în casa aceea
Mai mult decât atât, femeia misterioasă atacată pe care ea o știa cu numele de Jane Russell, adică soția vecinului, stă în fața ei complet nevătămată. Toți îi cer să termine cu circul deoarece nu este credibilă. La un moment dat chiar ea își zice că a inventat totul în mintea ei. Dar în curând alte indicii îi amintesc că totuși nu și-a închipuit nimic și că acea femeie misterioasă chiar a existat și probabil a fost ucisă.
Dar va fi destul de târziu iar poliția deja nu o mai crede. Anna va trebui să apeleze la cunoștințele ei de medic și la necesitatea de a ieși afară din casă pentru a-și scăpa propria viață. Ucigașul se va afla chiar în casa ei și va încerca să o ucidă și pe ea. Acesta a fost chiar sub nasul ei de atâtea ori în propria casă și ea nu a avut nici o bănuială asupra lui. Așa cum nici eu nu l-am putut ghici de-a lungul cărții.
Finalul este fericit, bineînțeles, și a fost puțin dezamăgitor. Ca și cum autorul a încercat tot romanul să ne sperie și să ne ducă unde a vrut, ca mai apoi la final să ne ofere totul în roz așa cum văd lumea cei mici.
Alte recenzii de la A.J. Finn:
