E adevărat că o carte nu se judecă niciodată după copertă, dar o copertă deosebită poate constitui un avantaj și poate atrage ca un magnet, iar în cazul acestei cărți este foarte reușită. Un mare plus sunt și desenele din carte și începuturile de capitol: desenul alb-negru al unei anumite flori specifică florei australiene și simbolistica pentru care e recunoscută. Emoțiile pe care le transmite, semnificațiile și transpunerile în cotidian, mesajul pe care-l poartă.
Povestea lui Alice Hart începe devreme. La nouă ani, se trezește orfană după o copilărie trăită alături de părinți într-o fermă săracă și izolată de pe coasta de est a Australiei. Toată copilăria a visat să-și vadă mama fericită și tatăl transformat într-un om blând. La nouă ani îi pierde pe amândoi într-un incendiu, înainte ca vreuna dintre speranțele ei să se realizeze, și viața ei se schimbă radical când se vede nevoită să-și părăsească casa și să se mute la ferma de flori a bunicii paterne pe care n-o cunoscuse până atunci. Ferma familiei Hart ascunde istoria zbuciumată a unui lung șir de femei. De la stră-străbunica ei până la propria mamă, secretele și tragediile ascunse de aceste femei sunt la fel de des întâlnite ca parfumul florilor.
N-o să vă povestesc de semnificația florilor sau de poveștile pe care fiecare o spune pentru că va trebui să le descoperiți singuri și să vă alegeți preferata în funcție de temperament. Pentru un debut, e promițător și poveștile, pentru că sunt mai multe, sunt marcante și dureroase. Femei abuzate, femei care nu reușesc să se salveze și femei care se vindecă. Nu total, dar măcar cât să meargă mai departe, cu durere cu tot și să învețe să aibă grijă în primul rând de ele. Mi–aș fi dorit ca autoarea să aprofundeze poveștile Florilor pentru că aveau potențial. Mi–aș fi dorit ca măcar câteva dintre ele să–și vadă dorințele și speranțele transformate în realitate.
N-am înțeles multe dintre deciziile lui Alice, dar am simpatizat-o, mai puțin când a insistat să se complacă într-o relație abuzivă. Ar fi trebuit să știe mai bine pentru că s-a mai lovit în trecut de genul acela de caracter: violent, posesiv, gelos, meschin.
Viața este trăită pe măsură ce mergi înainte, dar e înțeleasă doar privind înapoi. Nu poți înțelege situația în care te afli dacă ești în mijlocul ei.
E povestea unei familii distruse de agresivitatea unui bărbat. Este despre pierderi și încercarea de a trăi cu ele. Este despre schimbare și adaptare. Este revolta unei fete împotriva unui tată abuziv, a bullying-ului din școală, a nevoii de ajutor, a secretelor, a manipulării altora, a tristeții, a morții, a neputinței. Sunt lacrimile din spatele zâmbetului.
Unele lucruri erau greu de spus. Altele greu de amintit. Iar altele erau mult prea greu de știut.
Limbajul florilor o ajută să spună ceea ce glasul ei refuză. Alice își pierde familia și căminul, dar își găsește calea și, până la urmă, viața îi dă înapoi mai mult decât i-a luat. O poveste dulce-amăruie despre familie, iertare și încredere, în care autoarea împletește tradiții și legende din diverse culturi ce se regăsesc pe teritoriul Australiei.
