Florile pierdute ale lui Alice Hart

• Florile pierdute ale lui Alice Hart a câștigat General Fiction Book of the Year in cadrul Australian Book Industry Awards 2019 • Selectat in TOP 10 pe listele de bestselleruri din Australia în 2018 și din SUA în 2019 • Ales de Women’s National Book Association pe lista de 20 de romane recomandate pentru cluburile de carte din SUA în 2019 • Nominalizat pe lista lungă la International Dublin Literary Award 2020 Un roman de debut impresionant, tradus în peste 30 de țări, despre poveștile care ne bântuie și despre cele pe care ni le spunem pentru a supraviețui. În curs de ecranizare TV    Deși este o cititoare împătimită, Alice nu a fost niciodată într-o bibliotecă și e sigură că toate cărțile cresc în grădini, asemenea florilor iubite ale mamei sale. Dar în ziua în care se aventurează dincolo de lanul de trestie de zahăr care se înălță ca un zid între ea și lume, descoperă un oraș și o bibliotecă, dându-și seama că e posibilă și o altfel de viață. Ar vrea să nu mai asiste la scenele violente de acasă și să uite de frică paralizantă când mânia propriului tata se îndreaptă asupra ei. Nu își imaginează rădăcinile profunde ale acestui sentiment ce o va însoți mulți ani, până în ziua în care va reuși să facă pace cu trecutul. Al său și al unui lung șir de femei abuzate despre care află la ferma Thornfield a bunicii June, unde se cultivă flori australiene. Fragment din romanul "Florile pierdute ale lui Alice Hart" de Holly Ringland: "In vârful degetelor, Alice a trecut din foaier în încăperea principală a bibliotecii, care se deschidea în jurul și deasupra ei. Privirile i-au fost atrase în sus de lumină care se scurgea prin ferestrele cu vitralii: o fetiță cu pelerina roșie trecea printr-o pădure, o altă față se îndepărtă într-o trăsură, lăsând în urmă un pantof de sticlă, o mică sirenă privea melancolică din valuri spre un bărbat de pe țărm. A cuprins-o pe dată emoția. - Pot să te ajut cu ceva? Alice și-a coborât privirea de la vitralii înspre locul de unde a venit întrebarea. La o masă octogonală stătea o tânără cu păr bogat și zâmbet larg. Alice s-a îndreptat spre ea în vârful picioarelor. - A, nu e nevoie să mergi pe vârfuri, i-a spus femeia râzând pe înfundate, ca apoi să izbucnească de-a binelea în râs. Eu n-aș putea sta aici nici o zi măcar dacă ar trebui să fiu așa de cuminte. Mă cheamă Sally. Nu cred că te-am mai văzut pe aici. Ochii lui Sally o duceau cu gândul la apa mării într-o zi cu soare. - Sau ai mai fost? Alice a scuturat din cap. - A, bine! Ce grozav. O nouă prietenă! Sally și-a plesnit palmele. Avea unghiile date cu oja roz sidefie. A urmat o pauză. - Și tu ești...? a întrebat-o Sally. Alice a privit-o pe sub gene. - Ei, nu te sfii. Bibliotecile sunt locuri prietenoase. Toată lumea e bine-venită aici. - Mă cheamă Alice, a mormăit ea. - Alice? - Alice Hart. O lumină ciudată i-a străfulgerat chipul lui Sally. Și-a dres vocea. - Ei bine, Alice Hart, a exclamat ea. Ce nume minunat! Bine ai venit! O să am plăcerea să-ți arăt biblioteca. Privirile i-au trecut iute de la cămașa de noapte a lui Alice la chipul ei. - Ai venit cu mama sau cu tata? Alice a scuturat din cap. - Aha, ia spune-mi, câți ani ai, Alice? Alice își simțea obrajii fierbinți. În cele din urmă, a ridicat cinci degete răsfirate de la o mână și degetul cel mare și arătătorul de la cealaltă. - Ce să vezi, Alice. Șapte ani e chiar vârsta când poți avea propriul permis la bibliotecă. Alice și-a ridicat pe dată capul. - Ia te uită! Razele de soare ies chiar din chipul tău! a exclamat Sally, făcându-i cu ochiul. Alice și-a atins obrajii fierbinți. Raze de soare. - Stai să aduc un formular și o să-l completăm împreună. Sally a întins mâna și i-a strâns brațul lui Alice. - Dar, mai întâi, ai vreo întrebare? Alice s-a gândit o clipă și apoi, a încuviințat din cap. - Da. Ați putea, vă rog, să-mi arătați grădina unde cresc cărțile?”