Aproape am rămas fără aer după o asemenea introspecție a unor vremuri extrem de tulburi din istoria patriei, am rămas surprins într-o oarecare măsură de bisturiul necruțător al scriitorului Constantin Țoiu care, între acceptare și răzmeriță, concepe vuietul apocaliptic al unor personaje aflate între viață și neviață, când conjugările își năruiesc adevărata valoare sub ipocrizia unor ideologii prost aplicate.
Cu un limbaj generos, extrem de sugestiv și biciuitor, Constantin Țoiu încondeiază în romanul ” Galeria cu viță sălbatică” existența unor personaje sub încolăciri abisale în care, volens nolens, dansează narcotizant în jurul hamletianului a fi sau a nu fi. Departe de a înfiera întru totul perioada comuniștilor ani 50, cu obsedata vânătoare a burghezilor reali sau imaginari, autorul scoate în evidență carențele, discrepanțele, sincopele și imunda fățărnicie a unor ideologii șchioape aplicate de oameni orbi, cu dezinformări și încătușări scăldate în ipohondrismul unor avântate exorcizări gravate de ambițiile unor oameni mărunți ajunși, printr-un capriciu inexplicabil al istoriei, în vârful piramidei.
Fără a se ghida după zicala ”ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, scriitorul pune pe tapet, sub un filosofism original, condiția umană a individului care, odată ajuns în colivie numai poate să iasă căci acolo, în colivie, consideră unii, este cu mult mai bine decât dincolo de umbra gratiilor.
Și apoi, încrengăturile de personaje, cu alambicate întortocheri, cu gânduri care vin și pleacă prin flux-refluxul dezrobirii și înrobirii într-o cursă absurdă a nimicniciei și a dorinței de asuprire într-un despotism strangulator de care unii, ceva mai în vârstă, încă își amintesc cu oroare, în ciuda anumitor nostalgici purtători de ochelari de cal, care niciodată nu au reușit să facă justa diferență dintre libertate și încarcerare, prinși într-o dialectică otrăvitoare a egalității care nu a fost a existat vreodată cu adevărat, fac din acest roman o carte de neratat.
Lectură plăcută!
Alte recenzii de la Constantin Țoiu:
