Cel mai bun lucru pe care l-a făcut mama pentru mine a fost să dispară din viața mea.
Având în vedere cele 8 romane traduse deja în România, este greu de crezut că publicul nostru ar simți nevoia vreunei introduceri în ceea ce o privește pe Colleen Hoover. Pentru că atunci când spui Colleen Hoover, nu spui doar romane care câștigă premii și ajung în topurile New York Times aproape de fiecare dată. Atunci când îi spui numele, vorbești despre emoții și despre ceea ce reușește aceasta să îl facă pe cititor să trăiască odată cu fiecare pagină parcursă. De la primul roman publicat în anul 2012, Hoover a câștigat inimile a sute de mii de cititori și continuă să creeze povești cu care publicul tânăr, și matur deopotrivă, să poată rezona.
Sunt extrem de discretă cu viața mea. Secretele sunt singura mea avere.
„Heart Bones – Despre agonia unor inimi frânte” spune povestea lui Beyah Grim o tânără de doar 19 ani care, din cauza unei situații materiale precare, este nevoită să se maturizeze mult prea devreme. Născută în urma unei aventuri de-o noapte și crescută de o mamă toxicomană, Beyah știe un singur lucru. Trebuie să plece cât mai departe de orașul în care a crescut și să rupă legăturile cu mama ei.
Un personaj plin de frustrări, care emană în principiu și din resentimentele pe care le are față de tatăl său ce nu a avut un rol activ în creșterea ei, Beyah vede lumea în alb și negru. Dă dovadă de un cinism care în primele 50 de pagini ale romanului este greu digerat, deși este o atitudine perfect normală având în vedere compromisurile pe care le-a făcut încă de la o vârstă fragedă.
Acțiunea debutează cu moartea mamei lui Beyah din cauza unei supradoze, iar pentru că un necaz nu vine niciodată singur, fetei îi este înmânat un ordin de evacuare și se vede nevoită să apeleze la ajutorul tatălui său cu care va sta pe parcursul verii până când este nevoită să plece la facultate.
Am nevoie de un crâmpei de acasă care să-mi aducă aminte că orașul, casa și camera asta nu reprezintă realitatea mea.
Din momentul în care Beyah ajunge să locuiască cu familia tatălui său și se apropie de grupul de prieteni al surorii sale vitrege, Sara, începem să observăm o schimbare în atitudinea ei. Dar adevăratul punct de cotitură și cel care o transformă dintr-un personaj ușor anost într-unul polivalent este momentul în care își începe povestea de dragoste cu Samson, un băiat bogat și misterios care pare să aibă tot ce Beyah nu a avut niciodată. Și, deși el reprezintă tot ce ea urăște, nu se poate abține să nu se îndrăgostească de el.
-Care este rolul unui an sabatic? îl întreb apoi.
-Se presupune că te regăsești, îmi răspunde, îmbrăcând ultimele cuvinte într-o nuanță de sarcasm.
-Și te-ai regăsit?
-Nu m-am pierdut niciodată.
Relația lor este una specifică celor create de Colleen Hoover. E dulce, naturală, sinceră și de-o profunzime utopică. Misterul ce pare să-l însoțească pe Samson se evaporă mai devreme decât aprecia el și din acel moment întreaga acțiune se schimbă în ceea ce îi privește pe cei doi tineri și relația lor. Nu o să dau mai multe detalii pentru a nu strica plăcerea lecturii.
În ceea ce privește stilul de scriere, nu se remarcă față de celelalte cărți ale lui Colleen Hoover, narațiunea este la persoana 1, cu o singură perspectivă narativă, păstrând un ritm aerisit al acțiunii, cu descrieri simple și dialoguri rupte din realitate. Dar, deși spuneam mai sus că Hoover creează emoții, pentru mine „Heart Bones – Despre agonia unor inimi frânte” nu a fost dragoste la prima pagină.
Beyah nu are o personalitate foarte bine conturată în primele pagini. Pe lângă faptul că urăște pe toată lumea și crede că nimeni nu ar putea să o înțeleagă vreodată, gândurile ei nu sunt foarte profunde la început și au existat momente în care monologul ei interior nu m-a prins atât de mult pe cât ar fi trebuit.
-Cum e să fii bogat? îl întreb apoi.
-Probabil la fel cum e să fii sărac. Doar că ai mai mulți bani.
Însă situația s-a redresat frumos pe parcurs și povestea creionată de Hoover mi-a făcut inima să tresalte și să creadă că, dacă finalul nu e unul fericit, atunci nu e finalul.
Per total o carte care merită citită și din care poți învăța lecții importante. Eu îi ofer 9.5/10 nu pentru că nu ar fi o carte bună, ci pentru că debutul ei nu s-a ridicat la nivelul restului cărții.
Alte recenzii de la Colleen Hoover:
