Seara, înainte de a adormi (…) conștiința îsi lasă câinii fără botniță (pag. 87).
Cartea aceasta bifează unul dintre cele mai reușite și originale titluri din biblioteca mea; sugestiv pentru acțiunea expusă, acesta a decis în momentul acela de cumpănă, în care nu știu nimic nici despre autor, nici despre eventuale alte scrieri.
Dan Lungu, unul dintre cei mai populari prozatori ai generației lui, după cum aveam să aflu, are o bogată activitate literară și a fost tradus în mai multe limbi străine; printre cărțile sale se numără și titlul Sunt o babă comunistă ( 2007), care a fost și ecranizat.
În iad toate becurile sunt arse – un roman de mici dimensiuni, secționat în două părți distincte de însuși creatorul lui: atunci, perioada liceului și acum, viața de adult.
Victor, un individ obișnuit, se luptă să supraviețuiască într-un prezent care nu mai păstrează nimic din visurile adolescenței. Cum totul devine prea greu de suportat, amenințând să îl strivească, se refugiază în alcool și amintiri despre liceu, în care totul avea sens și farmec.
De-a lungul cărții, două dintre elemente vor reveni constant: limbajul colorat, ușuratec al găștii de liceeni și reușitele comparații/metafore la care scriitorul nu ezită să recurgă pentru a crea secvențe și episoade memorabile.
Personal, găsesc paginile alocate rememorării anilor liceului puțin cam multe; la un moment dat, amuzamentul, savoarea dialogurilor tind să devină plictisitoare. Altfel, însă, povestea mărturisită de celelalte pagini este cât se poate de reușit construită, trăgându-și autenticitatea din dramatismul unei perioade ale cărei efecte încă influențează generațiile.
Protagonistul romanului câștigă, deopotrivă, simpatia publicului masculin și a celui feminin. El are avantajul de a împăca atât pe cei mai simpliști, cât și pe aceia mai profunzi în modul de a percepe viața.
Drama lui poate fi a oricui: înstrăinarea de partenerul de viață, prieteniile din liceu pierdute în negura timpului, eșecul în plan profesional. Nedreptatea destinului uman, care transformă speranțele adolescenței într-o maturizare urâtă nu poate fi imputată nimănui.
Iadul în care becurile fiind arse individul bâjbâie după o brumă de viață este nu mai departe decât realitatea zilnică; lupta nevăzută și nemărturisită, care seacă mintea și trupul de toată energia este cea a fiecăruia, cu sinele. Din calea ei nu ai nici unde să fugi, nici pe cine te sprijini.
Achiziția/lectura acestei cărți este un câștig pentru un cititor în căutare de realism și scriitori contemporani valoroși, mai puțin pentru înfocații genului romantic ori polițist/SF, de exemplu.
Alte recenzii de la Dan Lungu:
