Clasicii, totuși, sunt acei grei care vor rămâne pentru totdeauna modele cu care vom compara restul autorilor. Ei au ceva aparte, au epoca în scris, aerul de atitudine în dialoguri, priviri categorice în descrierea personajelor. Și cel mai important, esența nobilă în crearea unei istorii – care să reziste și să rezoneze oricând cu momentul în care sunt citite.
Revenit din Elveția, eroul nostru (prințul Mîșkin) nimerește într-o societate atât de diferită decât simplitatea în care este el obișnuit să fie înconjurat, încât din cauza lipsei sale de trăsături răutăcioase, este incapabil să riposteze la toate nedreptățile care i se întâmplă pe parcursul întregii acțiuni, nu știe cum. Se trezește între 2 femei care îi fură atenția și se lasă prins de una, cea care nu are egal în frumusețe și joacă.
Mulți cred că dragostea poate salva viața unui om, dar oare acesta nimerește persoana potrivită?! Nu vă spun, deznodământul este prea bun pentru a fi transformat într-un spoiler.
Romanul lui Dostoievski este pentru acel cititor care are răbdare, încearcă nervii bine dar cu stil! Este pentru cei care vor să facă diferență, cei care vor să poată aprecia un autor nou altfel decât cum a făcut-o până acum.
Prințul Mîșkin (idiotul lui Dostoievski) este acel copil naiv al timpului care nu crește cu anii, experiența nu se acumulează, nu este curajos să creadă că poate mai multe, și nimeni nu se deranjează să-l contraargumenteze. Ironic pe alocuri, personajul nostru este unul destul de complex, care poate fi dedus din profunda analiză psihologică.
Prin bunătatea lui sufletească, autorul încearcă să ne arate cât de diferit este interpretată această virtute, cât îi este de greu unui om să se integreze în societate, fiind luat drept un prost sau naiv.
Domnul Tudor, cum îi zice mama mea, este un virtuos al dialogului și al detaliului desenat cu precizia unui arhitect!
Idiotul este prima carte citită din cele scrise de către sus-menționatul și nu am de gând să mă opresc aici .
⭐ Dar ce fel de idiot este acela care își dă prea bine seama că lumea îl consideră un idiot?
⭐ E cu putință oare ca omul să se simtă cu adevărat nefericit? Dar ce importanță au necazurile și nenorocirile mele daca sunt în stare să fiu fericit? Știți, nu înțeleg cum poate cineva să treacă pe lângă un copac și să nu fie fericit că îl vede? Să stea de vorbă cu un om și să nu fie fericit că îl iubește?… Daca există atâtea lucruri minunate pe care le întâlnești la fiecare pas și pe care până și omul cel mai decăzut le găsește minunate.
Alte recenzii de la Fiodor Mihailovici Dostoievski:
