Dostoievski are simțul umorului!
Și nu vorbesc despre unul subtil, care poate să apară pe ici-colo. Nu, este un umor la care poți să râzi în hohote. Am rămas uimită, surprinsă, plăcut surprinsă. Chiar și după titlu ne putem da seama că, istorioara poate fi una comica, ce sa caute un soț sub pat, dar eu am râs cu poftă, una mare!
Povestea lui F.M. mi-a dat o stare de bine, de parcă am fost la o piesă de teatru. Atmosfera este una care te captează și te înlănțuie în doi timpi și trei mișcări. Nu are nici un fel de început snob, care te-ar face să caști de plictiseală din cauza descrierilor kilometrice, pentru că autorul nostru priceput te aruncă din start în vâltoarea evenimentului.
Iar pentru că domnul nostru este renumit pentru arta dialogului, cu asta a început, cu asta a lipit de paginile sale cititorii. Și ce dialoguri! Ce dialoguri! Am spus spus-o mereu: Dostoievski este maestrul și regele dialogurilor unice, pline cu sens, cu intonație intuitivă, celea care redau exact stările personajelor, mai ales când unul își caută nevasta, iar al doilea iese cu o alta.
Câtă incomoditate amuzantă în dialoguri, bâlbâieli și neînțelegeri până se ajunge la subiect, și răspunsul la cea mai importantă întrebare: tu ce vrei de la mine omule?
Neapărat o sa trec în revistă si celelalte nuvele ale lui F.M. pentru că sunt sigură ca sunt la fel de inconfundabile. Din păcate cartea nu se prea găsește în română, eu am ascultat-o în rusă, dar se găsește ușor în engleză ori în pdf pe google.
