Am știut de la început că această carte este diferită și totuși am rămas fară aer de multe ori pe parcursul lecturii. A fost respinsă de douăzeci și unu de editori până să fie acceptată și publicată, oare de ce a fost nevoie de această privare a publicului? Oare de ce am așteptat și așteptăm atât de mult până să o citim?
„Împăratul muștelor” este o capodoperă care te dezarmează și nu iți lasă dreptul de a protesta în fața a ceea ce ți se prezintă. William Golding a reușit sa surprindă în atât de puține pagini o multitudine de lucruri izbitor de adevărate, dureros chiar. A creat un cadru, un grup de copii rămași singuri pe o insulă în urma prăbușirii unui avion, și a încorporat în acesta toată societatea de astăzi și problemele ei pe care uneori nu le observăm.
Faptul că toate personajele sunt niște copii, simbolizează faptul că dorința de organizare, răzvrătirea și răul în sine este sădit în fiecare dintre noi încă din naștere. În mod normal ne-am gândi ca personajele nu vor rezista condițiilor precare însă cineva se ridică și iși asumă rolul de conducător. Cu un simț înăscut, fiecare pare să iși cunoască drepturile atâta timp cât există un conducător printre ei și totuși există o excepție, personajul care vrea să ia locul conducătorului.
Pentru început lucrurile merg bine, copii iși împart responsabilitățile astfel încât să aibă mâncare, adăpost și un semnal care să atragă atenția vapoarelor-fumul. Odată cu trecerea timpului, nemulțumirile și certurile iși fac loc iar calmul este perturbat de apariția fricilor. Personajele încep să simtă frică, să aibă impresia existenței unei fiare printre ei dar ceea ce nu știu încă este că tocmai ei sunt cei de care ar trebui să se teamă; după cum a fost punctat tocmai de către un copil: vreau să spun…poate că fiara suntem noi.
Odată cu convingerea tot mai puternică a prezenței răului printre ei, lucrurile o iau razna. Copii se ascund în spatele măstilor, devin sălbatici iar legile sunt răsturnate fără jenă însă cel mai rau este că se ajunge la crimă. Foarte puține personaje au o părere personală puternică și tocmai acest lucru ii determină să aleagă conducătorul care are puterea la momentul respetiv, sunt manipulați și împinși la lucruri inumane.
Mi-a placut această carte foarte mult deoarece m-a provocat să mă gândesc la lucruri pe care rar le percep; fie din indiferență, fie din teamă. Vă recomand cu toată convingerea „Împăratul muștelor” și vă urez lectură plăcută!
Alte recenzii de la William Golding:
