„Învățare” este o carte autobiografică scrisă de Tara Westover. Am auzit de aceasta de la mai mulți pasionați de cărți care au recomandat-o pentru povestea ei reală. Volumul a apărut în anul 2018 cu titlul original „Educated”. Este prima carte a celei care a făcut o așa zisă școală acasă, dar a pășit pentru prima dată într-o sală de clasă adevărată abia la 17 ani.
În România, cartea „Învățare” de Tara Westover a apărut în anul 2019 la Editura Publica în colecția Narator
Această autobiografie am citit-o mai spre sfârșitul lunii martie, când am considerat că în sfârșit i-a venit rândul. Are un subiect care îți rămâne în cap mult și bine, mai ales pentru că e real și sincer, scris în mod obiectiv și fără să caute să inspire milă. Este un roman autobiografic, o carte de memorii despre copilăria și tinerețea autoarei.
Este despre importanța învățăturii și a desprinderii de un mediu vicios, adictiv, înșelător, chiar dacă e vorba chiar de sânul familiei și de relațiile cu aceasta. Mai tratează și subiecte precum fanatismul religios și teama de guvern, de tehnologie și de educație. Este o carte pe care o recomand oricui. Eu, cel puțin, m-am regăsit oarecum în ea și cred că mulți dintre voi o veți face într-un fel sau altul.
Nu neapărat pentru că am fi trăit fix aceleași lucruri ca autoarea memoriilor. Ci pentru că poate am trăit într-un mediu toxic la un moment dat sau am avut lângă noi oameni care ne-au împiedicat să evoluăm, să ne transformăm în variante mai bune ale noastre, să ne explorăm potențialul.
Bill Gates și Barack Obama au lăudat și recomandat această carte
Asta este ceva. Deși o carte nu ar trebui evaluată sau citită doar pentru că persoane influente o recomandă.
Cartea aceasta de memorii a lui Tara Westover a fost un bestseller la timpul ei. Dar continuă să fie cumpărată și citită masiv de oameni din toate colțurile lumii. A fost omagiată cu premii diverse și a fost tradusă în peste 40 de limbi.
Autobiografia spune povestea unei tinere femei care a fost ținută la distanță de școală. Care nu a avut certificat de naștere până la 9 ani și care a fost crescută într-un mediu periculos, printre părinți fanatici și frați violenți. Dar ceea ce este uimitor și motivațional la povestea fetei este faptul că va reuși să își dea seama pe cont propriu că lumea e mare și învățătura te duce departe. Te eliberează și te înnobilează indiferent din ce mediu ai proveni. Drept pentru care își va părăsi familia supraviețuitoare și va pleca din sânul ei, chiar cu riscul de a fi dezmoștenită și hulită de aceasta, pentru a face studii superioare.
Tara Westover a fost născută acasă, la fel ca frații ei, într-o familie de mormoni supraviețuitori în munții din Idaho. Ea avea deja 17 ani când a mers pentru prima dată la școală. Familia ei a fost atât de izolată de societate și de tot ce ține de reguli și comunitate încât nu a existat nimeni din afară care să educe pe copiii acesteia. Cu toate acestea, o mică formă de educație, precară, s-a făcut copiilor prin mamă, cu ajutorul puținelor manuale și cărți ce existau acasă.
Însă pe lângă lipsa de educație, problema și mai gravă a familiei Westover a fost violența și indiferența celorlalți membri referitor la aceasta
Exemplul căruia i-a urmat și Tara în drumul ei spre educație a fost dat de un frate mai mare, care s-a desprins de familie și a mers la colegiu. Atunci tânăra a decis să facă același lucru. Fiind totuși atât de legată de familie și de regulile acesteia încât era să renunțe de câteva ori la educație pentru a se întoarce în familia ei îndoctrinată.
Lupta ei pentru supraviețuire, pentru independență și învățare a fost una exemplară, întâmpinând la tot pasul piedici. Dar Tara a decis că trebuie să înceapă o viață nouă și așa a și făcut, renunțând în final chiar și la ajutorul și iubirea familiei sale. Dorința de cunoaștere a transformat-o pe tânăra femeie și a dus-o peste mări și țări. Pe ea cea care văzuse doar munții și aceleași chipuri pentru mulți ani ai vieții ei. A ajuns să studieze la Harvard și la Cambridge, demonstrându-le tuturor că se poate, dar mai ales ei înșiși că oricine poate deveni o nestemată, dând la o parte reziduurile și lăsând la iveală ceea ce a fost dintotdeauna acolo.
Fragmentul acesta din „Învățare” mi-a plăcut cel mai mult:
„Nu ești vreo tinichea, care lucește numai la lumină. Oricine ai deveni, în orice te-ai transforma, ai fost mereu acea persoană. A fost mereu înăuntrul tău. Nu la Cambridge. În tine. Tu ești de aur.„
