În iulie 2006, un avion al Agenției de Combatere a Drogurilor din SUA o scotea pe Virginia Vallejo din Columbia. Viața sa era in pericol pentru ca acceptase sa fie martorul-cheie in cele mai importante doua procese penale din a doua jumătate a secolului XX din tara sa: asasinarea unui candidat la președinție si asaltul asupra Palatului de Justiție, ocazie cu care muriseră circa o suta de persoane, printre acestea magistrați, forte de ordine si civili. Cu 28 de ani mai devreme…
Virginia Vallejo, celebra prezentatoare columbiană de știri, 1981, îl cunoaște pe Pablo la o petrecere. Un bărbat aparent simplu și manierat, dar cu o avere imensă și influență obținută de pe marginea traficului de droguri.
Întâmplarea face să o salveze de la înec, și din acel moment viața ei se schimbă radical, vine un opus de pasiune, frică, admirație și dependență, combinație perfectă pentru a trezi o femeie aflată de ani de zile într-o relație amorfă.
💌Este o confesiune, o justificare, de ce a fost alături de Escobar atâția ani. A vrut să îl cunoaștem, cealaltă latură, cea presupusă a fi umană care o iubea pe Virginia.
Am apreciat unele pasaje unde i-am simțit sinceritatea. Pablo o întreabă, îl mai iubea dacă el era să fie sărac? Ea a răspuns fără ezitare că nu, ea se învârte în cercuri mult prea bogate și importante, și n-are nici o legătură cu cei săraci.
În micile escapade de dragoste și fericire ale celor doi, apar clipe când îmi aduceam aminte că sunt 2 oameni adevărați, am ajuns să nu empatizez deloc. În lumea paralelă mureau mii, și sufereau milioane din cauza dorințelor și a râvnei pentru putere a celui idolatrizat de Virginia.
☝️Nu este o lectură obligatorie, dar nici de ignorat, ușor de lecturat, a fost o provocare sa memorizez numele unor persoane.
⭐Lecția domnișoarei: o dată ce intri în dans, dansezi până dimineața!
Se încarcă ofertele din librării…

Despre redactorul articolului

Stella PopaFost redactor168 articoleToate articolele

N-am avut de ales, efectiv n-am avut de ales. De mic copil am avut în fața mea doi adulți care citeau. Mama citea detective și classică rusă, tata citea romane istorice și de aventură. Prima mea „păpușă” a fost o carte și se numea „Muzicanții din Bremen”. Biblioteca părinților îmi părea atât de grandioasă, încât le-am zis într-o zi că a mea va fi și mai mare! Încă puțin și o să-i întrec.Cine a spus că cei mici copiază deprinderile părinților a avut dreptate, eu sunt un exemplu al acestui gând frumos, asta recomand și părinților care au copii mici. Imaginația, vocabularul, bunele maniere, ambiția și eliminarea prejudecăților sunt cele mai importante aspecte ale unei lecturi timpurii.Gustul bun se deprinde, acesta nu apare de la sine. Părinții mei au fost și sunt un exemplu, o să continui același drum pentru că fără lectură deja nu-mi pot imagina viața, este „oxigenul” conștientului și al subconștientului meu. Frumosul absolut fără de care nu-mi pot percepe existența.

0 0 votes
Article Rating
Subscribe
Notify of

0 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted