“Convingerea mea fermă este că lumea noastră va putea deveni mai bună dacă tot mai mulți oameni vor citi această carte.”- Naomi Klein
“Dacă te-ai simțit vreodată cu moralul la pământ, dacă ai simțit că ești pierdut, această carte îți va schimba viața.”- Elton John
Cum să rămâi conectat la realitate într-o lume în care se vinde tot mai multă deconectare prin omniprezența tehnologiei în detrimental dezechilibrării relațiilor interpersonale și intrapersonale?
Dacă aș avea puterea de a influența orice persoană care se simte pierdută, distanțată de ceilalți sau o persoană singură aș îndemna-o să citească Legături pierdute. Și eu asta pot face astăzi pentru voi, să vă ajut prin această carte revoluționară care dacă ar fi fost citită de cine trebuie când trebuie, probabil, cursul istoriei s-ar fi schimbat. Așa că, Johann Hari, îți mulțumim pentru acest deliciu literar!
Autorul cărții Legături pierdute se folosește de modelul propriei vieți pentru a relata povestea și suferința unei persoane cu depresie și anxietate care își contientizează boala și merge la doctor unde primește antidepresive fără ca măcar să fie întrebat motivul pentru care se simte astfel: “În cei treisprezece ani în care mi se prescriseseră doze din ce în ce mai mari de antidepresive, mesajul pe care mi-l transmiteau doctorii mei era că durerea este pur și simplu rezultatul unui creier care funcționează greșit, ne determină să ne deconectăm de la noi înșine, ceea ce conduce la o deconectare de la ceilalți. ”
Autorul ne provoacă în această carte să ne punem întrebări, cum ar fi:
“Dacă depresia este, de fapt, o formă de doliu – pentru viețile noastre, care nu sunt așa cum ar trebui? Dacă este o formă de doliu pentru legăturile pe care le-am pierdut, însă de care încă avem nevoie?”
Într-un mod cu totul profund, autorul reușește în Legături pierdute să-și găsească sinele pierdut când își dă seama că dezechilibrul chimic de la nivelul creierului său este doar o explicație invalidată științific ce l-a îndepărtat de căutarea adevărului în propria lume: “Nu era mai logic, să spună că “vina” pentru depresia mea se afla “în mediu, și nu în mine?” ; “Ce s-ar întâmpla dacă, în loc să studiem creierul ca și cum ar fi o insulă izolată, am face ceva diferit? Dacă am încerca să-l studiem ca și cum ar fi o insulă conectată la lumea exterioară printr-o sută de poduri, pe care lucrurile sunt cărate constant în ambele direcții, pe măsură ce primim semnale de la lume?”
„
Există o casă care arde în mulți dintre noi, iar noi tot ne-am concentrat asupra fumului.“ Prin acest citat autorul vrea să spună că depresia este casa ce arde în noi, simptomul care a fost determinat de ceva din mediul nostru și că primul pas spre vindecare ar fi să aflăm ce a cauzat acest efect. Așa cum pentru Sylvia Plath depresia era clopotul de sticlă…
Când generalizăm conceptul de speranță în viețile noastre și încercăm pe cât posibil să vizualizăm limpede ce se poate întâmpla în viitor, ne protejăm sinele de impuritățile trecutului. „Ideea unui viitor pozitiv te protejează. Dacă viața este rea astăzi, te poți gândi- mă doare, dar nu mă va durea întotdeauna. Dar, atunci când această idee dispare, poate părea că durerea nu va trece niciodată.” Pentru a explica puțin această idee, o persoană care suferă de depresie este focalizată pe retrăirea evenimentelor din trecut și pe lipsa idealului de viitor, în timp ce o persoană care suferă de anxietate se focalizează pe viitor, pe ce va urma, izolându-se de prezent. Într-o oarecare măsură, cele două tulburări determină persoana să se detașeze de prezent și să se gândească la ce a fost sau va fi.
“Fericirea înseamnă să simți cu adevărat că ai avut un impact pozitiv asupra unei alte persoane.”
Cartea Legături pierdute a reușit să mă facă să plâng, empatizând cu povestea autorului, m-a făcut să râd și să conștientizez că viața aceasta este scurtă, printr-un citat, care m-a impresionat suprem și pe care nu îl voi putea uita niciodată. Cred că aceasta este esența cărții și până la urmă motivul pentru care alegem să citim, pentru a ne reaminti ce este cu adevărat important în această lume, și anume oamenii din viața noastră pe care îi iubim. Vă voi lăsa aici acest citat preferat, care sper să vă umple și vouă sufletul de conștientizare puternică a ceea ce contează aici și acum:
“Poți avea o parte din Rai aici, pe pământ, dacă interacționezi cu alți oameni. Deoarece noi așa ne imaginăm că este – atunci când viața se sfârșește, dacă ajungi în Rai, interacționezi cu alți oameni. Dacă imaginea ta despre o viață de apoi perfectă înseamnă să fii pentru totdeauna împreună cu oamenii pe care îi iubești, de ce nu ai alege același lucru și astăzi – cât ești încă în viață – să fii cu adevărat prezent în viețile celor pe care îi iubești? De ce ai prefera să te pierzi într-un labirint de lucruri care îți distrag atenția?”
„Dacă ne pasă unii de alții, creștem.”
Alte recenzii de la Johann Hari:
